Democrația, puterea poporului, nu mai există în Bistrița. Ieri am avut cea mai bună dovadă în acest sens. Poporul stă acasă în loc să meargă la vot, partidul suprem se laudă cu majoritate și putere de decizie nelimitată. Când se împart banii, se mai trezesc unii la realitate. Dar, degeaba, că PSD cheamă Poliția Locală.

Un tren accelerat care ducea de niciunde spre nicăieri cu viteza melcului și o pârtie prin care vrem să arătăm că se poate schia unde nu-i zăpadă. Două mărețe realizări ale politicii locale care arată că acolo unde nu-i cap, vai de popoare. S-a aruncat cu milioane de lei și de euro în investiții falimentare făcute din pură ambiție politică...

Campania „Dăruiește un Crăciun” organizată de Off-Road Năsăud mi-a arătat o Românie subjugată, în stare de putrefacție, urât mirositoare și plină de boli. Familiile la care am fost au nevoie de alimente, haine, copiii vor jucării. Cea mai mare nevoie pe care o au ei, și nu știu, e nevoia de educație - iar asta nu se rezolvă cu o campanie.

Astăzi am atins „apogeul” presei, nu am transmis informații de la o conferință de presă, ci am fost subiectul uneia susținute chiar de către șeful județului. Bălăcărită în lipsă, căci nici măcar nu eram prezentă, constat cu surprindere că avem o problemă de comprehensiune... a textului. Că mai nou, presa se citește doar printre rânduri.

Înclin să cred că ne-am stricat de cap de tot și că nu mai avem la noi dreapta judecată. Trecem prea ușor cu vederea că 16 copii se plâng că sunt maltratați la școală de învățătoare și discutăm aprins dacă e bine sau nu să stea la mănăstire. Ba chiar ar fi mai bine să vină pe jos din cătunele unde stau, și de la 16 km. Ne-am smintit de tot…

Trăim într-o parte de lume destul de contradictorie. Pe de o parte avem norocul în această parte a Transilvaniei de a ieși din casă și a da cu ochii de priveliști demne de Toscana. Când treci Dealul Târgului la sfârșit de octombrie trebuie să te concentrezi să nu te fure peisajul autumnal. O ieșire peste deal la Colibița sau în Rodnei e desfătare.

Situația din Sîngeorz-Băi este un subiect care arde zilele acestea. Traian Ogâgău este în pericol să fie demis, însă la o analiză puțin mai atentă, ne putem da ușor seama că precedentul creat astfel este deosebit de periculos. Să nu uităm că vine iarna și bistrițenii își vor aminti de pârtia de schi.

Am avut aseară o reală situație de criză în județ. Oameni morți, răniți, acoperișuri care zburau prin localități. Acum avem bilanțul, pagube umane și materiale. Cu prevenirea cum stăm? Rău de tot. Prevenire 0. Doamne ferește de altă furtună - că din ce am văzut azi la conferință, nimic nu se va schimba.

Prevenirea pare încă un moft în țara asta și în continuare murim cu zile, ca proștii. Sistemele moderne de avertizare meteo nu ne ajută la nimic, mesajele cu cod de vreme grea nu-i spun nimic deosebit subprefectului - mare președinte de Comitet pentru Situații de Urgență, iar presa e bună doar să facă inventarul morților, răniților și pagubelor.

Ce greu se circulă în Bistrița, parcă am fi în București! Cifrele arată că, după explozia de la înmatriculări generată de scoaterea taxei de primă înmatriculare, unul din trei bistrițeni are mașină. Am primit ce am votat și acum ne plângem că e greu, trafic insuportabil, ioc locuri de parcare. Uite, asta pățești când nu gândești, ales sau alegător.

Ne-am trezit noi cu Colibița - stațiune turistică și, constatăm azi că nu e. Oauuu, ce surpriză! Mai mult decât de turiști fericiți, dai de turiști nervoși. Nu e duminică în care să nu se blocheze drumul, zi în care să nu se plângă turiștii că nu pot ajunge la lac, că nu au unde mânca, unde se caza. Asta se întâmplă când improvizăm o stațiune.

Știrea publicată în Bistrițeanul.ro referitoare la supraaglomerarea de la UPU Bistrița a stârnit multe comentarii. E adevărat că sunt situații în care nu totul merge cum trebuie când ajungem la Urgențe, dar la fel de adevărat e și că multe persoane merg la UPU să scape de făcut programări. Să fim corecți.

E sărbătoare în august aproape în fiecare familie din țara asta. Că nu e una care să nu aibă pe cineva plecat în afara țării, dacă nu un copil, un părinte, sigur o verișoară, un nepot sau măcar un prieten drag. Au venit, sunt veseli, dar nu stau mai mult de un concediu. Și vreau să-i întreb și aștept să-mi răspundă: De ce nu rămâneți?!

Direct proporțional este disprețul față de admirația pe care i-am purtat-o lui Cristian Pomohaci. Mi-a trebuit mult curaj să dau play înregistrării că tare mi-aș fi dorit să nu fie adevărat, la fel ca mulți dintre voi. Și apoi m-am îngrozit citind comentariile. Eu nu o să iau apărarea unui pedofil, oricine ar fi, oricât și oricâți v-ați supăra.

Ăștia din PSD nu numai că și-au dat foc singuri, dar ieri, deștepți tare, au dat foc și țării cu votul ăla privind Ziua Maghiarilor! Ce interese apărați, de faceți un rahat ca ăsta? Sunteți chiar tâmpiți...!

Un copil mort - tragedie. Doi copii morți - o mare tragedie. Dar cinci copii?! Asta cum e? Există un cuvânt care să descrie așa ceva?! Constat că în țara asta ducem o luptă cu un sistem criminal și numărăm pierderi de vieți ca-ntr-un război. Avem zilnic morți și răniți. Și regrete. Toți regretă. Nimeni nu răspunde.

Este absolut revoltător că o parte din muncitorii care au protestat la Leoni au fost obligați de șefi să-și dea demisia, culmea, având printre capii acuzării fix liderul de sindicat, care ar fi trebuit să apere miile de muncitori revoltați. Numai în România s-a putut întâmpla așa ceva. În Germania nu v-ați fi permis!

Creşterea economică obţinută de România pe primele luni ale anului este cea mai mare din UE. Datele sfidează scepticismul politicienilor şi economiştilor de dreapta care susţin că nu se poate face creştere prin consum şi prin măriri de salarii la baza piramidei veniturilor. Or, din 2012 tocmai acestea au fost motoarele creşterii în România:

Uitați-vă la fotografiile de la Ziua Costumului Popular, de la Năsăud. Și remarcați bucuria și fericirea de pe chipul participanților, indiferent de vârstă, de rangurile și funcțiile deținute. Unul mai frumos ca altul, unul mai fericit ca altul, unul mai mândru ca altul. Costumul popular a făcut minuni. Ne-a arătat frumosul ascuns în noi.

Atâtea fecioare atinse de cuvinte care dor am văzut în utima vreme în politică încât îmi vine să le rog frumos să părăsească scena, dacă e prea mult pentru ele. Iar când mai cheamă și Poliția să apere onoarea partidului care a pus ministrul de Interne, mă lasă nervii. Că miroase a poliție politică.

Scuzați limbajul, dar am vrut să mă asigur că sunt înțeleasă de doamna judecător Vrânceanu, care împarte dreptatea la Judecătoria Bistrița. Nimic nu doare mai tare ca nedreptatea, să ai dreptatea în mână și să mori cu ea și cu lacrimi în ochi. Am trăit-o asta. Și ca mine, oare câți?

Îi învățați să mănânce, apoi să meargă și, ca să arătați că pot fi bărbați de mici, să înjure grosolan și… să conducă mașina. Așa fac bărbații, fiule! Și tâmpiții care ajung părinți. Apoi plângeți ce-a făcut odrasla și căutați vina în toți. Uitați-vă ce i-ați învățat. Ultimul vinovat e pruncul. Victime vă putem cădea toți.

Multe clădiri seculare au fost lăsate să se prăbuşească (în spatele complexului Sugălete), altele au fost prinse în malaxorul reabilitărilor tragice, cu celebrele plăci de izolare, acoperiş de azbociment/tablă, uşi de plastic şi culori stridente. Omniprezentul aparat de aer condiţionat, aruncat pe faţade seculare, ca o bubă de puroi.

2017. Năsăud, România. Școala Gimnazială Mihai Eminescu Năsăud. 2017, da? Se interzice folosirea telefonului mobil. 2017. București, România. Primarul general umblă prin școli cu un ministru, împarte tricouri identice, face semn când să se ridice elevii de pe scaune. Primește flori și „Bună-ziua” când e pornită camera video.

Femeia să nu facă avort. Să facă copii, că de aia e femeie! Și apoi să se descurce, că asta e tot datoria ei. Chiar așa de primitivi am ajuns? Femeia este un animal cu rol reproducător în societate? S-a constatat că stăm prost cu natalitatea și să intervină femeia româncă, ea e de vină, face nemernica avorturi. Doamneee, cât de primitivi am ajuns..

Ne urcăm în maşină, stăm în trafic, parcăm, facem tura de vitrine, ne oprim la un food court, ieşim cu ceva plase de plastic, maşină, trafic, parcat, televizor, dat pe net. Somn. Repeat. Privirile fără ţintă devin regulă. Peste ani, trupurile se îngreunează... Am văzut-o în oraşele eşuate din America de Nord şi nu pot să doresc aşa ceva Bistriţei.

Un spectru morbid bântuie burgurile Europei: extincţia demografică şi devitalizarea centrelor istorice. Mai toate oraşele medii europene de talia Bistriţei sunt prinse în foarfecele unui dezastru demografic fără precedent. Una din lamele foarfecei este migraţia internă sau externă spre oraşele mari, mai dinamice, iar alta este colapsul demografic.

Nu a fost haiduc. Nu lua cu arma în mână de la bogați să dea săracilor. Nu are calitățile unui erou. Și totuși, Tibi Ușeriu este eroul acestor zile. Cum se explică? Performanțele extreme? Povestea frumos spusă? Doar el sau mai putem face eroi și din alții? Profesorul Miclea ne vorbea despre manipulare zilele trecute, cum poți manipula cu emoții...

Bistriţa este un oraş cu şcoli superbe şi, având amici cu copii la gimnaziu şi liceu - atât în Boston, cât şi în Bistriţa - mi-am dat seama că nu este nicio diferenţă reală de calitate a actului educaţional între Boston Latin (liceul de elită din oraşul meu) şi Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu" din Bistriţa.

E foarte ușor să te ia valul când ești la proteste printre mii de oameni care cer cu determinare și umor o Românie curată, o guvernare transparentă și epurarea partidelor politice de penalii care distrug toate valorile de dreapta sau de stânga în jurul cărora ar trebui să se întemeieze orice adunare democratică cu numele de partid.