Am dovedit că infecţiile nosocomiale sunt o problemă reală în Bistriţa-Năsăud. Gravitatea lucrurilor nu pare însă să afecteze pe nimeni, cel puţin nu pe cei care ar trebui să ia măsuri, să verifice, să dea soluții, să ia decizii, să sancţioneze. Bacteriile ucid rapid, iar pasivitatea ucide încet, dar la fel de sigur.

O mână de baieți și fete competenți se chinuie azi să rezolve din problemele ancestrale ale sistemului birocratic românesc, corupt până în măduva oaselor. Probabil le e foarte greu. Și probabil le vine des să își bage picioarele și să se care acasă.

Incredibil drept la replică mi-a fost dat să citesc ieri. Dovada neprofesionalismului și a riscului la care este expus acest județ dacă medicul care conduce Direcția de Sănătate Publică vrea să ne liniștească spunându-ne că ne îmbolnăvim cu Clostridium Difficile doar dacă luăm antibiotice de ultimă generație! Sănătate publică?! Pericol public!

În urmă cu foarte puţin timp am citit o declaraţie. Mi-au dat lacrimile şi m-a cuprins o stare de frică. Da, ăsta e cuvântul: FRICĂ. Mi-e frică să nu mă îmbolnăvesc. Eu, mama, sora mea, prietenii mei care trăiesc în România, chiar în Bistriţa-Năsăud.

Teoretic, avem un județ în care infecțiile intraspitalicești nu există. Și nici morții din așa ceva. Așa arată statistica DSP. Și dacă vă arătăm că există? Și dacă arătăm că v-ați luat salarii și v-ați clădit gloria ascunzând boli și morți din statistici? De INFRACȚIUNI contra sănătății publice prin zădărnicirea combaterii bolilor ați auzit? EXISTĂ

Că mie așa mi se pare. Că seamănă a concurs pentru decernarea titlului „Mi-s Primarul Bistriței 2016-2020”. Teoretic avem 10 candidați. Bărbați. Unul și unul. Practic, avem doar niște candidați care zâmbesc frumos pe Facebook. Acum, sincer, vrea vreunul să fie primar?! Știe ce presupune asta?! Sau e numai prezentare de zâmbete?

De sărbători, de obicei, se simte acea căldură în casă. Vine de la cuptorul fierbinte, plin de cozonaci, dar şi din sufletele oamenilor care se vor a fi mai curaţi, mai buni. Ciudat, anul acesta n-am simţit această aură de fericire, de smerenie şi de bunăvoinţă.

Am slujit justiția română timp de 40 de ani ca avocat, judecător, judecător financiar și consilier juridic. M-am pensionat nu pentru că fizic ori intelectual nu aș fi putut continua, ci pentru că pur și simplu nu mai înțelegeam justiția. Constat, cu regret, că am avut dreptate și că lucrurile merg tot mai rău.

La Bistrița am marcat (ATENȚIE, marcat, nu sărbătorit, că nu prea e mare lucru de sărbătorit) Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului. Ce e asta de fapt? Simplu, e o modalitate prin care părinții și familiile persoanelor cu tulburări din spectrul autist atrag atenția public, în 2 aprilie, peste tot în lume, asupra acestei neurorealități.

Da. Sunt o feministă convinsă și recunosc asta. Întotdeauna am făcut echipă mai bună cu femeile decât cu bărbații. Sunt mai visătoare, ca mine, dar determinate să nu lase visele să fie doar vise. Ideea PNL de a arunca în cursă o femeie pentru Primăria Bistrița mi se pare genială. Din mai multe motive. Și femeile nu m-au dezamăgit în politică.

Întotdeauna caut câte ceva de învățat din experiențele pe care le trăiesc. Tulburătoare a fost însă lecția oferită de participarea la Atipic Beauty. Am învățat să înțeleg mai bine persoanele cu dizabilități, să le admir în loc să le privesc cu milă, să înțeleg de ce e atât de importantă pentru ele o rampă de acces. Vă spun și vouă...

Alegerile pentru Primăria Bistrița se apropie cu mare viteză, iar cursa se arată la fel de banală și de monotonă precum toate campaniile electorale de până acum. Singurii entuziasmați cu privire la alegeri sunt candidații, membrii de partid și bineînțeles cei care finanțează acest joc al oamenilor mari.

Mii de părinți din muncipiul Bistrița plătesc de ani de zile, din buzunar, paza în școli. Iar azi trăim ziua în care primarul Bistriței ne spune sfidător că nu suntem în Bangladesh și că, decât să plătească primăria paznicii, mai bine îi scoatem din școli. Nici primăria nu-i în Bangladesh, nu?! Voi de ce aveți pază?! Dar Poliția Locală?!

Prefecții sunt apolitici, s-a înțeles, nu? Sunt funcționari publici de rang înalt și cât timp sunt prefecți, din gânduri și simțiri automat li se suspendă politica. E un proces... instant, care are loc la depunerea jurământului. Și totuși, când se duc ei din scaunele de prefecți, unde se duc? Nu veți ghici, punem pariu...

Dacă Liviu Dragnea s-a transformat într-o mimoză politică-care nu mai suportă critica și injuriile deși când a intrat în politică știa că-i o latrină, ne-am gândit că nu ar fi rău să ne exersăm scrisul de ode. Cum îi place Măriei sale! Așa că, ne bucurăm ca mâine să respirăm același aer cu dvs. și să vă anunțăm ce realizări mărețe s-au înfăptuit.

Niciodată în viața mea de om conectat la tot ceea ce mișcă în politică și administrație nu am mai auzit una ca asta: să demisionezi din funcție publică pentru bani! Până acum, când „vajnicul” viceprimar maghiar al Bistriței a dat fotoliul călduț în care a zăcut mai bine de un an pentru un loc de muncă în zona privată.

Să ți se pună pata că vrei să fii primar e simplu. Greu e să fii un primar bun. Nicu Moldovan e primar. Și e un primar bun. Dacă vrei să fii primar, ia-l de model pe Nicu Moldovan. Fii ca el! Ai nevoie de viziune, strategie, organizare, diplomație și o forță de muncă extraordinară. Dacă nu le ai, nu ești bun primar! Nu te/ne amăgi!

Comunele din Bistrița-Năsăud se confruntă cu cea mai mare depopulare din ultimul secol, asemănător cu perioada de industrializare, când oamenii erau forțați să părăsească vatra satului pentru a lucra în fabricile nou construite. Acum oamenii au plecat de bună voie să umple golul creat de lipsa de forță de muncă din vestul Europei.

Polițiștii din IPJ BN au rezultate care te fac să-ți pui întrebarea dacă sunt aceiași care în urmă cu un an plecau ochii rușinați de rușinea în care picase instituția la care lucrau. Sunt tot ei, dar parcă sunt alții. Ce i-a schimbat?! Astăzi destructurează o rețea care făcea trafic de emigranți în Europa. Polițiștii din Bistrița?! Da! Chiar ei.

Dacă cineva ne spunea în 2008 că vrea să ia un credit de 5 milioane de euro ca să facă o pârtie de schi pe Dealul Cocoșului îl alegeam șef de salon pe Someșului, nu primarul Bistriței. Niciun om cu scaun la cap nu și-ar face piscină cu jacuzzi în curte când are casa cu buda afară și copiii îmbrăcați de la second hand.

Mă gândesc că atunci când convoci o conferință de presă ai ceva de transmis patriei. Ceva important, inedit, iei atitudine, anunți un proiect, o măsură, ceva. Dar să faci o conferință de presă să transmiți județului că primarul Bistriței face investiții păguboase e total aiurea. Să mori tu, Dolha?! Așa face?! N-am știut...Noroc că ne-ai luminat...

Administrația locală a reușit să atragă indignarea multor bistrițeni prin proiectul controversat al blocurilor sociale din cartierele Viișoara și Subcetate. Ne punem întrebarea dacă suntem într-un film cu proști și surzi și cum se face că administrația insistă să investească bani într-un proiect cu iz de dezastru încă din faza incipientă.

Au dreptul la bani nemunciți, au dreptul la locuințe noi de care să-și bată joc, au dreptul la ambulanţă folosită pe post de taxi deși neam de neamul lor n-a cotizat veci la sănătate, au dreptul la protecție socială, personală... Doar școala nu le place dintre toate serviciile gratuite. M-am săturat de drepturile lor! Ceva obligații au?!

Chiar aveam o emoție...Dacă nu era mai lungă pârtia noastră de schi decât cea din Piatra Neamț, ce ne făceam?! Banii nu contează, rentabilitatea – nici ea, de ăstea s-a tot vorbit. Important e că e mai lungă. Asta deja face toți banii. Ce naiba mai contează dacă vom avea zăpadă?! Dăm 24 de milioane de lei luați cu împrumut, da' să știm că face.

Nu sunt o fire plângăcioasă, ba dimpotrivă–ar depune mărturie mulți. Și totuși, în ultimii trei ani, înainte de fiecare Crăciun, când îl aud cântând pe Titus Homei, fără niciun control, lacrimile îmi țâșnesc din ochi. Ce are special Titus?! Este un copil ajutat în campania de Crăciun. Dar în vocea lui simt toată emoția și sufletul acestei campanii.

Ana-Maria, una din fetele moarte în accidentul de vineri dimineața, a fost înmormântată, mâine urmându-i și sora ei, Luminița. Indirect, sunt oarecum implicată. În acest context, aseară, după terminarea slujbei religiose de priveghi (cred că așa se numește), mi-a fost dat să asist la o scenă halucinantă, în fața capelei.

Știre: „La o trecere de nivel cu calea ferată, un șofer nu s-a asigurat, maşina fiind izbită în plin de un tren. Bilanțul: 4 morți și un rănit în stare gravă.” Trei tinere și doi tineri. Fetele erau surori, iar una dintre ele avea acasă o fetiță de nici 7 luni. Cea de-a treia se zbate între viață și moarte. Încă nu știe că surorile ei au murit...

Frumos e să nu te bucuri de necazul omului. Dar, jur, nu mă pot abține. Cum să nu mă bucur când văd politicieni băgați după gratii fix pe legi votate cu mânuța lor?! Au votat că denunțul înjumătățește (!!!) pedeapsa, că suspiciunea rezonabilă e suficientă să ajungi după gratii, iar acum spun că e nedrept. Ba e drept! Cât de drept...

Hai să vă zic una tare despre primar...Știți că i-a trimis recent o replică lui Adrian Florin Chereji, după un material de pe Facebook. Slabă replica și cu greșeli de ortografie (vi cu un singur i, mediocrii cu 2 când trebuia cu 1 și altele), dar nu asta vreau să vă zic.

Câteodată sunt convinsă că primarul Ovidiu Crețu confundă Primăria Bistrița cu feuda proprie. Și se crede un fel de rege. Care dă titluri și face ceremonii cu înalta societate, că așa fac regii, nu?! Cum să chemi insistent „publicul bistrițean” să asculte recitalul fabuloșilor Anita Hartig și Ștefan Pop și apoi să le spui că nu pot intra? CUM?!