De două săptămâni, Vasile Mihalcia, un militar de 35 de ani din Batalionul 812 Infanterie, se află în Afganistan, unde a cerut să meargă, deși și la ultima misiune în teatrul de operații și-a pus viața în pericol. Militarul face aceste sacrificii pentru a putea să strângă bani să-și facă bine micuțul de trei ani și jumătate.

Dragi părinți, gândiți-vă serios... La această școală, dacă se țin de treabă pot să se aleagă de-adevăratelea cu o „meserie brățară de aur”. Viitorul este al lor. Cu minciuna și înșelăciunea nu se ajunge prea departe! Și apoi, satisfacția care se citește în ochii acestor elevi, nu-i de vino-ncoa’...! Și chiar merită fiindcă nu ard gazul de pomană..

„Ce bucurie mai mare aș putea resimți decât văzându-i pe părinții copiilor de azi, dansatorii de ieri ai ansamblului Meteor, aducându-și odraslele tot aici, la ansamblul nostru...?”, ne mărturisea, zilele trecute, Zina Morar. „Da, dacă ar fi să o iau de la capăt, fără reținere, tot asta aș face! E viața mea...”

Un năsăudean de 26 de ani face senzație la evenimentele de poker din întreaga Europă. Pasiunea și-a descoperit-o pe când era doar în adolescență, iar la 21 de ani nu doar că era independent financiar, ci deja își măsura forțele cu cei mai buni din Europa.

Doi dascăli inimoși, devotați cauzei: doamna Sorina Cazac, profesoară de limba și literatura română și domnul Dănuț Archiudean, profesor de istorie. O școală cu profil tehnic de peste 40 de ani: Colegiul Tehnic „Grigore Moisil” din Bistrița și un adevărat Muzeu etnografic, deschis la parterul clădirii principale:

Abandonând terapia „antinevralgicului sau algocalminului” și recurgând, în schimb, la prezența benefică a cailor, infinit mai eficientă decât „hapurile”, trebuie să adaug: este adevărat că „Dumnezeu nu a lăsat caii să vorbească pentru a nu-i pune pe oameni în încurcătură” și că „înfățișarea unui cal îl ajută pe om să fie mai bun”.

Mă grăbeam ieri spre Târgu Mureș. La ieșirea din Dipșa, din goana mașinii, nu mică mi-a fost mirarea când am revăzut-o, în buza drumului, pe draga de Bianca... O fetiță cuminte, la locul ei, foc de harnică și descurcăreață. Ea mi-a vândut toporași și viorele, anul trecut.

O bistrițeancă de 27 de ani, specializată în business și marketing, le vinde americanilor și europenilor genți din piele realizate în inima Transilvaniei, de artizani. Aceasta a trăit în SUA mai bine de 20 de ani și a muncit la una dintre cele mai importante rețele sociale profesionale din lume.

Bolts & Gears:„Nu vă fie frică! De fiecare dată când aveți o oportunitate care vă surâde cât de cât, nu vă fie frică să profitați de ea, pentru că viața e scurtă și nu știți ce anume vă poate schimba radical destinul!”, crede Ioana, în timp ce Dragoș ne amintește că nu contează dacă ai ratat autobuzul. Numai să nu pierzi ocazia!”.

Dincolo de partidele de tenis nu am putut să nu observ că orașul se înnoiește în mare viteză. Străzile, deși aglomerate sunt mai bine asfaltate decât la noi. Transportul în comun: tramvaie, troleibuze și autobuze, beneficiază de un parc modern, nou, în proporție de peste 75%! E curat. Lumea e civilizată...

Este un om calm, așezat, pe deplin conștient de greutatea cuvântului, ca axiomă, sentință, ghilotină, dar și ca remediu, sau oblon deschis spre vindecare. „E greu să acceptăm că există o persoană sănătoasă într-un mediu bolnav. La noi societatea suferă un proces de mutație, la granița unei forme de patologie socială..”

Are 30 de ani, iar cel mai important eveniment din viața oricărei tinere, nunta, i-a deschis orizontul spre un nou business, aflat la început pe piața din România. Este vorba despre flori și aranjamente florale din hârtie.

Viorel Urdă este un tânăr din Năsăud care a vizitat țări de pe toate continentele, iar povestea lui a inspirat o mulțime de oameni. Acum, dezamăgit de situația din România și de sistemul educațional românesc, Vio s-a mutat cu un grup de prieteni în Spania, acolo unde vor locui timp de trei luni pentru a-și dezvolta calitățile și a se redescoperi.

Imaginați-vă că sunteți în mașină, coborând spre mare, la Valencia, pe autostrada A3, venind dinspre Madrid. Veți vedea, aproape pe fiecare culme de deal, un „toro” furios, negru – simbol al regiunii, de fapt al corridei, al Spaniei. E vorba de curaj, orgoliu, mândrie națională. E putința lui Don Quijote de la Mancha de a învinge orice, pe oricine.

O profesoară de economie și un pictor încearcă să reînvie tradiția șezătorilor de altădată. Acestea au mari șanse să se transforme în tradiție pe Valea Bârgăului, fiind tot mai multe tinere dornice să învețe să își facă propria ie.

Una dintre speranțele României la box, încă nu are 18 ani și s-a născut în satul lui Coșbuc. Familia sa nu are nicio legătură cu sportul de performanță, însă i-a acordat încredere maximă tinerei care se încăpățânează să facă România cunoscută peste hotare, cu ajutorul boxului.

La Madrid, am călătorit mult, cu metroul, cu autobuzul și autocarul – nu e mare diferență între acestea. E curat. Lumea e curată. Nimeni nu face parada modei. La noi, nici nu am aterizat bine la Cluj-Napoca, că au și început nervii și înjurăturile. „De ce stăm atât la coadă?”, „Unde au rătăcit proștii aștia bagajul?”...

Zeci de copii locuiesc la Preventoriul TBC din Ilișua în „saloane” și pe „secții” - așa cum spun chiar ei. Zeci de copii își așteaptă părinții să îi îmbrățișeze sau să îi ia acasă de sărbători. Până acest lucru se va întâmpla, afecțiunea pe care o primesc de la străini e cea mai mare fericire a lor.

Avea un program încărcat. Timpul o presa. Am insistat și i-am pus microfonul pe birou. Spontan, fără nicio pregătire prealabilă. Am crezut și cred, că atât valoarea, sufletul unui om, precum și adevărul, despre sine și despre subiectul în discuție, rezidă în spontaneitate! Iată ce a ieșit...

Doi polițiști îi învață pe copii, în mod gratuit și voluntar, tainele unuia dintre cele mai populare sporturi de contact: judo. Unul dintre antrenori practică judo încă din 1979 și a fost ani buni în Forțele Speciale.

Dacă în viu carnea de porc de Mangalița este 12 lei (dacă-l cumpărați acum de la ferma din Dumitra), restaurantele din București cumpără de la fermierii din Transilvania și cu 40-50 lei kilogramul. La export, jambonul de Mangalița se vinde cu peste 80 de Euro pe kilogram. Cine-l crește câștigă bani frumoși și cine îl mănăncă - sănătate.

Copiii sunt bine educați. Vorbesc pătrunși de lumina adevărului: elevul recunoaște că face parte din ambele categorii, nu este numai bun, sau numai rău, este și, și... cum chiar și noi adulții suntem, dar recunoaștem mai greu! Merităm aproape sigur și noi o... nuielușă, din când în când.

TOT ce ați ratat ieri după-amiază, la Bistrița, aveți ocazia să admirați mai jos, în câteva spectaculoase și tulburătoare imagini surprinse în timpul paradei organizate de Ziua Națională a României – în privirile limpezi, pline de încredere și mândrie ale unor oameni obișnuiți din Bistrița:

„Călătoresc foarte mult, cu avionul, cu autobuzul, cu trenul, cu vaporul. Îmi place să fiu permanent în mijlocul oamenilor... La primele mele contacte cu scandinavii, în urmă cu 9 ani, mă priveau cu suspiciune. Mi-am scos crucea simplă pe care a fost răstignit Isus și mi-am pus-o pe piept și mi-am luat Biblia în mână... ”.

Dacă vă place vinul bun și aveți nostalgia celui produs odată în Bistrița-Năsăud puteți sta liniștit. De vin bun Produs în Bistrița-Năsăud nu vom duce lipsă anul acesta. Pe dealurile de la Dumitra, Crama Harșian pregătește dintr-o producție record de struguri peste 40.000 de litri de vinuri de soi, alb, roșu și rose.

„Toate lucrurile bune sunt sălbatice și libere” - este motto-ul pus în ramă în bucătăria boemă a belgienilor mutați în Bistrița-Năsăud, la Malin. Așa se și simt cei care au lăsat confortul vieții de oraș, pentru a face agricultură eco la poalele dealurilor transilvănene. Până și sătenii trag cu ochiul în gospodăria belgienilor pentru a fura meserie

Odată ajuns în Lechința, trebuie să treci pe la viile Cramei Vie-Vin. Drumul e destul de lung și ți-ar prinde bine o mașină de teren, dar când ajungi sus vei fi ca într-un paradis. Un paradis al vinului.

În Bistrița-Năsăud este produs coniacul Brendea într-o distilerie unică în țară. Un coniac rafinat - cu o poveste veche de treizeci de ani, care are în spate multă muncă și sacrificii.

Puține comunități din Bistrița-Năsăud mai au pelerini care merg pe jos până la Nicula de Sfânta Maria. Una dintre ele este cea din Șirioara, unde, anul acesta o femeie a împlinit 50 de ani de când bate cei 50 de kilometri pe jos. Mama sa, de 92 de ani a murit pe scările mănăstirii...

Ligia Mureșan, o profesoară de biologie din Beclean își împarte timpul între catedră și... legume. De când se știe, aceasta cultivă legume și verdețuri alături de familia sa. Surplusul îl vinde chiar ea în Piața Decebal.