Dacă e ceva la care am ținut întotdeauna, dacă e vreun motiv pentru care am intrat în presă încă din facultate, e pentru că mereu am ținut la un principiu - care, spre bucuria noastră (teoretic, a tuturor) are și un temei legal: articolul 30 din Constituția României:

„(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă”.

Ca jurnalist, am datoria să apăr niște oameni care au fost cenzurați - la propriu. Li s-a tăiat microfonul și a fost chemată Poliția Locală să îi scoată afară din sală. 

Pe scurt: ieri a avut loc o ședință extraordinară a Consiliului Local Bistrița. Ultimul proiect pe ordinea de zi a fost cel legat de bugetul local pentru anul 2018. Trei cetățeni au cerut dreptul de a interveni în timpul ședinței pentru a critica părțile care nu le convin, ca de exemplu construirea unei pasarele suspendate peste Bulevardul Independenței.

Primul care a luat cuvântul a fost ecologistul Marius Bălan, cunoscut pentru faptul că se implică în comunitate, așa cum crede de cuviință. A luat cuvântul, iar președintele de ședință, Alexandru Bria, i-a tăiat microfonul. Da, într-adevăr a depășit cele trei minute. 

Cu permisiunea majorității PSD din Consiliul Local Bistrița, care nu uită să amintească ședință de ședință că partidul lor deține cei 11 fantastici care fac și desfac în Bistrița (că bănuiesc că s-au născut cu mandatele astea), vreau să pun o întrebare: cine, dintre consilierii municipali, vorbește trei minute pe ceas în cadrul ședințelor? M-aș bucura să se respecte această regulă, aș pleca mai repede și nu aș asista la un spectacol regizat pentru ochii presei - un spectacol care se termină de fiecare dată la fel, cu voturi după cum a dictat partidul.

Bilă albă pentru Bria din partea partidului suprem. A dovedit că are în sânge tot ce îi trebuie să fie un bun membru de partid, acum e cu adevărat integrat.

Polițiștii locali au venit la comandă, PSD-iștii s-au ridicat, amenințând că pleacă din ședință. Vizibil deranjați, s-au revoltat așa cum au știut ei mai bine. Au amenințat că ne lipsesc de prezența lor în cadrul ședinței, prezență care aduce numai lapte și miere în Bistrița - lapte și miere curgând pe pârtii de milioane de euro, din gura struților superbi din oraș și din merele care încurcă șoferii în trafic.  Spiritele s-au calmat până la urmă și, în final, s-a votat așa cum trebuia, așa cum a stabilit PSD.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că primarul Ovidiu Crețu și consilierii municipali sunt dumnezei până la finalul mandatului și, la cum arată opoziția, vor mai fi și după aceea. Înseamnă că bistrițenii vor continua să înghită, vor continua să fie cenzurați la ei acasă, cu dreptul de a alege în buzunar - un fel de pedeapsă că nu au ieșit la urne. 

Ce s-a întâmplat este un mare semnal de alarmă pentru tot ceea ce înseamnă libertatea de exprimare. Lăsând la o parte ironiile, lăsând la o parte personajele implicate, adevărul e trist. Ce s-a întâmplat în sala de ședințe din Bistrița se va mai repeta, iar când nu o să mai putem să ne spunem părerea în public, când ni se va băga pumnul în gură, când nu o să mai putem să criticăm partidele aflate la conducere, o să ne aducem aminte cât de mult am greșit că i-am lăsat să ne facă asta.

Ultimul să stingă lumina în Wonderland.