Răspunsul vostru aș vrea să fie cât se poate de sincer și să ofere politicienilor care fac legile și jocul în țara asta o realitate de la care să plece când va veni vremea să se gândească serios la viitorul acestei țări, care, cred sincer, nu poate funcționa și evolua fără voi. Va veni și vremea aia, eu încă nu-mi pierd speranța.

Vom posta și reposta acest articol pe pagina de Facebook toată luna august, iar voi puteți lăsa răspunsul vostru în comentarii. La sfârșit vom publica un text analiză cu ceea ce vă face să plecați și să nu mai reveniți decât în concedii în România.

„România este a doua țară din lume la numărul de oameni care au emigrat în ultimii 15 ani (raportat la totalul populației – am pierdut 17%). Pe primul loc este Siria, care este în război civil. Dintre țările care nu sunt în război, conducem. Câți români au plecat? Nu se pot face decât estimări (statistica nu e punctul nostru forte). Diaspora românească e estimată la patru milioane de oameni”- scriau recent cei de la recorder.ro. 

Cifra este absolut îngrijorătoare. Ce îi face pe români să plece și să nu se mai întoarcă decât în vacanțe?

Am foarte mulți prieteni care trăiesc în afara țării, iubesc România, s-ar descurca la fel de bine în țară, sau poate chiar mai bine, și totuși nu vor să rămână aici mai mult de-o vacanță. Și dacă unii și-au făcut familii acolo și cumva sunt de înțeles, alții s-au dus cu familia acolo și, deși și-au lăsat casele frumoase acasă, amână la nesfârșit parcă reîntoarcerea. Și-au făcut casele pentru care au plecat, și-au luat mașinile la care au visat, ar găsi slujbe bine plătite și aici și, totuși, nu mai vor să rămână „acasă”.

Nu vreau să insist pe drama familiilor în care un părinte sau ambii au plecat în străinătate și și-au lăsat copiii aici în grija bunicilor. Oricâtă dragoste ar avea bunicii, lipsa părinților a săpat spaime adânci în sufletul copiilor și știu clar ce vorbesc, mi-au vorbit mulți profesori despre asta.

Luna aceasta sunt toți bucuroși. Părinți, copii, bunici, prieteni, dar, pe final de august, când vor trebui să se despartă, toată bucuria asta va fi uitată și va fi înlocuită de luni grele de amărăciune.

Niciunde n-am văzut pensionari mai triști, deprimați și frustrați ca în România. M-am tot gândit de ce sunt așa. Și i-am studiat pe câțiva. Nu pensile mici și bolile îi fac atât de supărați pe lume, se descurcă și mulți trăiesc chiar bine. Pe mulți îi înnebunește că au fost uitați cumva de copii în țară și suferă enorm din cauza asta, uitați de societate, uitați de copii…

În familia pe care o visau ei la bătrânețe, copiii și nepoții le erau aproape, iar acum, țara asta i-a făcut să fugă de acasă, să nu-și mai dorească să vină decât în vacanțe și copiii lor se simt mai bine îngrijind bătrâni în alte țări deși acasă ar avea slujbe mai onorante. Faceți comparația între bunicii a două familii pe care le cunoașteți, una cu copiii și nepoții în țară și alta cu ei plecați. S-ar putea să-mi dați dreptate. Luna asta o să vedeți foarte mulți bunici fericiți. Au copiii și nepoții lângă ei, îi răsfață și le fac mofturile din pensiile lor amărâte toată luna. Și ar face-o non stop. Dar copiii lor nu mai vor acasă.

De ce?

De ce e țara asta atât de iubită și atât de urâtă deopotrivă? De ce fug românii de acasă? Ajutați-mă să găsesc răspunsul la întrebarea asta și poate, când n-o fi prea târziu, mai putem schimba ceva.

Dacă vă interesează părerea mea, după ce am vorbit în ultimele luni cu foooarte mulți pe această temă, prieteni sau nu, chiar simpli oameni pe care i-am cunoscut în afara țării, eu cred că țara asta nu mai e atractivă, nu e de trăit în ea.

Dezordinea și haosul îi fac pe românii care pleacă să nu aibă încredere într-un viitor mai bun acasă. Nu mai câștigă cu mult mai mult în străinătate, nu mai fac atâtea economii, nu trăiesc în case mari și luxoase ca acasă, dar, cu toate ăstea, își trăiesc viața în liniște. Urmează niște reguli, acolo chiar sunt cetățeni și au drepturi. Iau salarii mai mici, dar mănâncă ieftin și bine, copiii lor merg în școli unde sistemul de învățământ nu face reforme peste reforme, iar sistemul de sănătate, chiar dacă nu le suflă în iaurt pentru orice răceală, are grijă de ei în caz că se îmbolnăvesc.