2017. Năsăud, România. Școala Gimnazială Mihai Eminescu Năsăud. 2017, da? Se interzice folosirea telefonului mobil. 2017. București, România. Primarul general umblă prin școli cu un ministru, împarte tricouri identice, face semn când să se ridice elevii de pe scaune. Primește flori și „Bună-ziua” când e pornită camera video.
N-am trăit în comunism. M-am născut după 1989 și despre Marele Cârmuitor al țării știu doar din cărți și din poveștile alor mei. Mă șochează de fiecare dată când aud din gura celor care au trăit în comunism „Nu aveam voie să…”, „Nu puteam să…”. Generația mea e din alt film. Noi, dacă vrem - facem. Dacă nu putem - învățăm și reușim. Nu pentru că suntem mai deștepți decât părinții noștri, ci pentru că n-am prins regimul comunist.
Fiind un copil al anilor '90, la 7 ani nu aveam tabletă sau telefon - o altă șansă pe care am avut-o, zic eu. Ca adolescent și adult în anii 2000, nu mă pot despărți de tehnologie. La fel ca părinții sau colegii mei de muncă, crescuți în comunism, de altfel. Nu știu dacă e bine sau dacă e rău, dar tehnologia face parte din viața noastră. E un fapt.
Școala Gimnazială Mihai Eminescu din Năsăud interzice folosirea telefonului mobil la școală. „ÎN URMA ȘEDINȚEI CU PĂRINȚII LA NIVELUL ȘCOLII, S-A DECIS INTERZICEREA TELEFONULUI MOBIL PE PERIOADA ACTIVITĂȚII ȘCOLARE ( DE LA ORA 8-14). ÎN CONSECINȚĂ, TELEFOANELE GĂSITE ASUPRA ELEVILOR VOR FI CONFISCATE”, anunță directorul, azi, pe Facebook.
Pe scurt: în epoca Snap, Whatsapp, Facebook etc. noi nu suntem capabili să ne folosim de toată tehnologia asta (minunată, dacă știm ce să facem cu ea) și o interzicem. O interzicem! În 2017!
În loc să profităm că nu mai trebuie să copiem eseuri din cărți până ni se întărește pielea și ne rămâne degetul mijlociu strâmb, în loc să profităm că avem Dicționarul Explicativ al Limbii Române în buzunar, în loc să facem karaoke de pe YouTube la ora de muzică, noi interzicem.
Această decizie nu e o greșeală. E o aberație. E aberant să interzici ceva în 2017. Normal este să educi, să folosești telefonul în scopuri educative, oricum nimeni nu va renunța la el. Normal este să înveți copilul, atât acasă, cât și în școală, că este o dovadă de minim bun-simț să nu folosești telefonul în timpul orei, când profesorul predă - doar dacă poate fi util pentru curs. De fotografiat sau filmat în timpul orelor nici nu are rost să vorbim - sunt lucruri reglementate prin lege.
Pe de altă parte, cât de realizabilă e soluția profesorilor din Năsăud? Câți dintre părinții care își trimit copiii cu autobuzele la școală în fiecare dimineață vor avea curaj să îi trimită fără telefoane, să nu mai știe nimic de ei?
Circula zilele trecute pe internet un filmuleț cu Gabriela Firea, primarul general al capitalei, într-o școală din București. Primea flori, împărțea tricouri identice elevilor, aplauda la un concert și când se ridica de pe scaun le făcea tuturor semn să o urmeze și să aplaude.
Când am văzut fimulețul am avut senzația că m-am întors în timp, într-un timp pe care nu l-am trăit eu. Doamna primar căuta o soluție de a interzice „Balena Albastră” în România și, în scop curat-educativ, l-a dus pe CRBL să le cânte elevilor despre niște „fete sexy, fete rele”.
Aceeași senzație de întoarcere în regim - pardon, în timp - am avut-o azi când am citit mesajul legat de telefoane pe Facebook.