Sunt ca o babă când aud de Colibița și problemele turiștilor care ajung acolo! Îmi vine în cap o singură replică: V-am spus eu?!

Ne-am trezit noi că vrem să facem stațiune turistică lângă un lac înconjurat 90 la sută de proprietăți, cu un drum îngust de acces, cu mai multe case de vacanță decât cabane turistice. Și-a ieșit un dezastru!

Deși mă ocup și cu promovarea turismului, m-am ferit întotdeauna să fac promovare Colibiței ca și destinație turistică. Și nu pentru că nu ar fi frumoasă, ci pentru că nu e pregătită să ofere cazare, masă, agrement în raport cu potențialul enorm pe care-l are. Înainte să chemăm turiști trebuie să fim pregătiți să-i primim. E foarte ușor să-i aduci și ați văzut asta. Din câteva fotografii reușite și câteva reportaje superbe vine lumea la „marea de la munte” de nu mai face față drumul.

M-am enervat astăzi iar după ce un cititor mi-a trimis fotografii cu drumul blocat, supărat că „nu se face ceva” și turiștii parchează, disperați, în drum, unde le vine. „Mașini parcate aiurea pe ambele părți ale drumului. Problema e că toți care se cazează, parchează pe marginea drumului. La lac nu avem acces” - îmi scria omul. Presupun că mâncase la Delice Pan, că de acolo nu reușise să iasă o jumătate de oră. Măcar bine că n-a suferit de foame că, de câteva săptămâni, s-a deschis un fast food acolo și mai au turiștii de unde să-și ia o gustare și un suc rece, măcar de nervii de foame și de sete sunt scutiți.

Sunt probleme foarte mari și la cazare, trec zeci de turiști nemulțumiți că nu au unde se caza. Hoteluri, pensiuni, cabane insuficiente, ca să nu mai vorbim de zone de campare cu rulota sau cu cortul - inexistente. Agrement, foarte puțin raportat la locurile de cazare deja existente și la cei care vin în trecere. Dacă intrăm mai în detaliu la problemele de la Colibița mai notăm probleme în aprovizionarea cu apă, să nu mai vorbim de canalizare.

Deci, cam asta e situația astăzi în Colibița. Ce este acolo nu este o stațiune, este un haos generalizat unde sunt mai mulți turiști nervoși decât fericiți. Cam asta s-a întâmplat când ne-am trezit să facem stațiune lângă un lac de acumulare amplasat într-o zonă superbă unde ajungem pe un drum îngust, negândit veci să ducă către o stațiune turistică, ci într-un sat - Mița. Stațiunile prin care ați mai fost, majoritatea gândite de Ceușescu, au străzi, nu?! Colibița are vreuna? Nu. Sunt mai mult drumuri private de acces către proprietăți. Aici vrem noi să facem stațiune. Dacă ani la rând n-a fost cale să ajungi la malul lacului, din vara asta turiștii au posibilitatea de a ajunge acum pe malul lacului, la capătul lui, acolo unde Apele Române au cedat Consiliului Județean zona pentru amenajare către public. Din păcate, turiștii nu prea știu și vin dezamăgiți că nu au putut să ajungă să vadă lacul.

Aceasta fiind situația, autorităților (Primăria Bistrița-Bârgăului și Consiliul Județean) nu le rămâne de făcut decât să se organizeze până nu se distruge de tot zona asta superbă. O stațiune se construiește, nu se improvizează dintr-un lac și un drum de acces. Cum de construit nu mai poate fi vorba, în sensul să o deseneze un arhitect și apoi să se facă investițiile, le rămâne doar organizarea haosului existent. Și asta rapid, altfel riscăm să pierdem pe recenzii negative tot interesul turiștilor, la fel de repede cum l-am câștigat.

Accesul mașinilor trebuie limitat

Niciodată, iar în aceste zile avem dovada, niciodată Colibița nu va face față unui număr mare de turiști care o iau cu asalt în mașini. Trafic blocat, poluare maximă, nervi pentru toată lumea. Nu este drumul pentru așa ceva, nu sunt locuri de parcare, NU SE POATE.

Soluția care ar fi este amenajarea de parcări la urcare, iar de acolo linii de transport în comun care să ducă turiștii în Colibița. Se face și în străinătate, tocmai pentru că nu pot intra toți turiștii cu mașina într-o stațiune, iar poluarea cu trafic auto trebuie redusă maxim în aceste zone de recreere. Dacă acum încă ne lăudăm cu cel mai ozonat aer din Europa la Colibița, sunt curioasă ce ar arăta niște măsurători într-o zi în care este sufocată de mașini. 

Deci, parcări amejate la urcare și o barieră care să limiteze accesul mașinilor în stațiune. În ceea ce-i privește pe proprietari și pe cei cazați, aceștia ar putea avea acces cu mașina, proprietarii în contul impozitelor plătite primăriei (care le-ar elibera un tichet de liberă trecere), iar turiștii cu dovada rezervării. Asta dacă proprietarul pensiunii în care stau are și locuri de parcare suficiente pentru câți turiști primește. Că dacă n-are, mașina turistului nu poate sta în drum. Un sistem informatic care să monitorizeze o astfel de situație este foarte simplu de făcut. Numai să vrei. 

Taxa de stațiune e peste tot. În cazul Colibița, câștigul ar fi dublu, primăria ar putea avea în sfârșit o situație reală a celor care oferă cazare și ar reduce și evaziunea în zonă. Că da, în Colibița nu găsim astăzi un loc de cazare, dar dacă stăm să căutăm unitățile înregistrate, care plătesc impozite statului și Primăriei Bistrița-Bârgăului, s-ar putea să avem o mare surpriză. Foarte mare. Sunt atât de puține că nu vă imaginați. Duduie turismul, dar nu cel care să aducă venituri statului și primăriei. Și dacă vrei să câștigi bani din turism, ceri statului drum și condiții pentru turiști care îți aduc bani cazându-se la Colibița, trebuie să-i dai și statului partea leului, să facă ce-i ceri pentru turism, să fie motivat.

Cazare și masă în limita a cât poate duce Colibița

În ceea ce privește cazarea și masa, va mai dura ani până când în Colibița să avem locuri de cazare și masă suficiente cererii de astăzi. Aici depinde și ce ne dorim, ce fel de turiști vrem să avem, să facem o evaluare corectă, cam de câți ne putem ocupa având în vedere și criza de personal din turism. Nu se gasesc cameriste, recepționeri, bucătari, ospătari. Nu se găsesc astăzi pentru ceea ce deja funcționează, iar criza se va accentua cu noi locații. Degeaba faci unități de cazare mari, cu prețuri mici, dacă n-ai personal cu care să le întreții. 

Iar aici trebuie făcut din strategie reglajul fin între ceea ce poate duce Colibița și ce este mai bine pentru ea. 

Din punctul meu de vedere nu numai că nu va putea face față niciodată Colibița unui turism de masă din cauza problemelor legate de drum, cazare și masă, chiar agrement, dar nici nu cred că ne dorim. Mulți turiști înseamnă multă gălăgie, multă mizerie, aglomerație. Asta avem astăzi și se vede treaba că nu place nimănui.

Reglajul fin de care vorbeam l-aș face conducând Colibița spre o destinație turistică de lux, exclusivistă. Adică să ne ocupăm de mai puțini turiști, dar cu mai mulți bani, cărora cu personal puțin să le asigurăm vacanțe de vis la „marea de la munte”. Se pretează și peisajul, o cere și zona care nu trebuie poluată și, fiind foarte puține terenuri unde să mai construiești și foarte puțini oameni cu care să lucrăm în turism, cam atât putem face bine. 

Aș insista pe investiții de top, în hoteluri și pensiuni cochete și rafinate, care să atragă oameni cu bani. Mai puțini turiști, aceiași bani, protejarea zonei. Găsiți astfel de destinații în toată Europa, de ce n-am face noi una la fel de exclusivistă, prima în Transilvania? Avem tot ce ne trebuie, doar să ne organizăm și să luăm haosul din Colibița.

Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, nu spun că turiștii cu bani puțini să nu mai aibă acces în Colibița. Vor avea cum au și astăzi, iar pentru ei mi-aș dori campinguri frumoase pentru rulote și corturi, iar cabanele unde se duc astăzi vor mai fi mult și bine. 

Când spun că singura șansă a Colibiței e să fie stațiune de lux, exclusivistă, mă refer la strategia privind orientarea investițiilor dată fiind situația de astăzi. Avem dovada că nu facem față unui turism de masă, dacă o ținem tot așa riscăm să stricăm tot proiectul, iar singura șansă e să ne organizăm. Până nu e prea târziu.