Zilele trecute Claudia Andron m-a întrebat ceva interesant. În ce domeniu, firma unui tânăr antreprenor, ar putea avea de succes în Bistrița? O întrebare grea. Pentru că în 2012, în orașul care l-a dat pe câștigătorul olimpiadei internaționale de informatică, cea mai de succes afacere a anului este o covrigărie.

Dă-i omului putere, pentru a-i vedea adevăratul caracter! Așa că, dacă ne propunem să vedem adevărata față a celor pe care vrem să-i cunoaștem sau se cer a fi cunoscuți, nu avem decât să le dăm o funcție, poziție socială și nițică influență, care derivă din primele două. Dacă mai adăugăm și bani la toate acestea, atunci tabloul este complet.

Într-o lume în care, din păcate, şcoala vieţii câştigă din ce în ce mai mult teren în detrimentul vechilor bănci crestate odinioară de şcolarii însetaţi de învăţătură, copiii şi tinerii învaţă ce pot, de unde şi de la cine pot.

A trecut vara, cu ale ei festivaluri “copy-paste”. Terasele “plictisite” au dispărut și ele. Pietonalul nostru, care se dorește a fi motorul industriei turistice bistrițene, a revenit la existența lui normală. Hoardele de câini și-au recucerit teritoriul, Costan este la post, pe pervazul magazinului de lactate Monor își fac veacul aceiași cerșetori

Bună ziua. Sunt Ana Dragu, preşedintele Asociaţiei Autism Europa Bistriţa şi azi e o zi neagră pentru mine. Însă pentru că trăiesc în România şi nicidecum pentru că am un copil cu autism. Nici pentru că îmi petrec 90% din timp între copiii cu autism şi familiile lor pline de dragoste. Ci, da, oricât de banal ar suna, pentru că trăiesc în România.

După o perioadă în care copiii mei n-au mai primit rețete gratuite, fiind suficient de obraznici încât să nu mă anunțe înainte cu 2 săptămâni de a se îmbolnăvi să putem face și noi o programare, ieri am primit rețete gratuite. Minune, mi-am zis! De toată minunea a fost ce s-a întâmplat după! O oră de nervi și șase farmacii pentru a învinge sistemu`

Într-un articol anterior am vorbit despre turismul bistriţean, continuăm povestea cu un alt punct obligatoriu pentru un turism înfloritor. Restaurantul. După succesul emisiunilor gen “Master Chef, Jamie Oliver sau Gordon Ramsay”, care au public constant şi în oraşul nostru, m-aş fi aşteptat la o explozie de inventivitate printre maeștrii gătitului.

Dacă vă revoltă titlul să știți că aveți o problemă. Una mare. Așa ceva e normal în Spitalul Județean de Urgență din Bistrița. Nu e nimic deosebit nici pentru Poliție, nici pentru Colegiul Medicilor,nici pentru Direcția de Sănătate Publică. Nici măcar pentru președintele Consiliului Județean. Ține de normalitate, oricât v-ar revolta pe voi...

Fiind ultimul loc “civilizat” vizitat de către Avocatul Jonathan Harker în drumul său către castelul contelui Dracula din munții Bârgăului, Bistrița este un oraș plin de mistere. Unul dintre acestea este turistul cel misterios, care este sublim dar lipsește cu desăvârșire.

O întrebare firească, legată strict de ceea ce se întâmplă pe scena politică a județului în ultimele zile, mai precis în sânul ”familiei” USL: unde sunt pesediștii-candidați la parlamentarele din iarnă? Un posibil răspuns a venit, surprinzător sau nu, de la cel mai eficient și titrat primar PSD, Nicolae Moldovan, edilul orașului Beclean: în PNL!

Mă uit la televizor și nu știu dacă să râd sau să plâng. Nebunul frumos cu minte diabolică și fără dinți în gură a luat măcar pentru câteva zile Oltchim-ul. Nu pot să nu mă întreb de ce oare statul român nu-și protejează industria și ignoră profitul pe care investitorii adevărați îl întrevăd și preferă să vândă așa ușor o mină de aur.

Cum călătorului îi șade bine cu drumul, cum în România călătorul are inerent probleme cu drumul său, orice cetățean al țării noastre ajunge, aproape obligatoriu, în Sebeș. Spun aproape obligatoriu pentru că dacă drumurile te duc la Cluj și de acolo la București, automat treci prin Sebeș.

La prima vedere, desemnarea candidatului USL pentru Camera Deputaților pe Colegiul Bistrița-Livezile pare să fie doar o luptă simplă între două nume: Doina Pană și Constantin Rus.

Am convingerea absolut fermă că fiecare copil, în primii lui ani de viață, când începe să discearnă ce și cum e cu lume asta mare, a fost întrebat, nu o singură dată, de către mama lui care l-a făcut pe el frumos, de tatăl mândru de progenitura sa, de rudele și prietenii familiei, ce vrea să se facă atunci când va fi mare.

I-au promis un apartament dar acum se trag pe fund. Ba au vrut să-i dea o infecţie confort 4, ba s-au răzgândit şi zic că-i vor da un miliard. În realitate, cât de curând îi vor arăta degetul mijlociu în sus!

De ei, politicienii e vorba. De toți la grămadă, fără să fac vreo oarecare diferențiere de gen, orientare sexuală, politică, greutate fizică sau juridică. Pentru mine, nici unul dintre cei care fac circ continuu de două luni încoace, dacă nu mai bine, nu mai înseamnă nimic ca politicieni.

...de ce anchetele unor procurori privind modul în care s-a desfășurat referendumul în anumite localități este catalogat isteric drept ”abuz”?! De ce se inflamează președintele și premierul, dar și anchetații, dacă totul a fost legal?! Eu am fost la vot și poate să mă cheme orice procuror că-i explic unde am pus ștampila și de ce...

Cel puțin o dată pe an se dă alarma: să salvăm Gloria. Oamenii puternici ai zilei și managerii de top intră în fibrilații. Se agită, țes strategii să nu pierdem faima Bistriței, clubul de 100 de ani, bla, blaaa...Îmi sună ca o placă stricată. Anul acesta, uite, sunt și eu de acord. Vreau să salvăm Gloria! Mai exact, PATRIMONIUL Gloriei.

O societate nouă, curată, cu Primăria și Consiliul Județean pe post de acționari majoritari! Cu un Jean Pădureanu președinte onorific, cu statuie în fața stadionului, un stadion ce ar trebui să-i poarte numele. Cu un manager nou, priceput în afacerile anului 2012, cu un consiliu de administrație adevărat, nu formal ca până acum.

A fost odată ca niciodată un ministru al Muncii, Ioan Nelu Botiș pe numele său, care cândva, demult, înainte de a ajunge mare dregător în stat, s-a ocupat de soarta șomerilor de pe plaiurile bistrițene. Vremea a trecut, istoria s-a rescris, boierii Nordului s-au schimbat (între ei, că doar nu între noi).

De câteva ore bune, toată clasa politică românească stă cu sufletul la gură! Nimeni nu vrea să afle altceva decât cine a reușit! Să controleze Curtea Constituțională, pentru că despre asta este vorba și nicidecum despre corectitudine, legalitate, legitimitate, onestitate și alte cuvinte mari care rămân doar cuvinte. UPDATE: Trădare amânată

Deschid facebook-ul, ca în fiecare dimineaţă, şi prima frază pe care o citesc, este întrebarea "La ce te gândesti ?". Simpatic facebook-ul ăsta. Cum ar fi să scrii aici tot ce-ţi trece prin cap?

Exact ce anticipam în această seară la emisiunea de la Direct TV s-a și întâmplat. Cel mai prost scenariu posibil pentru noi, românii de rând, și pentru economie. Prezență mare, dar nu suficientă, referendum invalidat, criză politică în formă continuată și, inevitabil, instabilitate economică. Curat ghinion și mare prostie. Criza acum începe...

29 iulie a sosit cu tot alaiul lucrurilor întamplate întamplător în aceeași zi...

Astăzi vreau să vă vorbesc despre Ioan Oltean. De ce? Pentru că este un model. Un model de mărire și decădere în politică! Mărire și decădere surprinsă într-un context care ar fi trebuit să nu aibă nimic de-a face cu politicul: slujba oficiată la Nușeni, la hramul mănăstirii, de Sfântul Ilie.

Bistriţa are 5 sportivi la Jocurile Olimpice şi o rezervă care se antrenează acasă. În jur de 4 miliarde de oameni se pregătesc să urmărească acest eveniment, cel mai important din lumea sportului. Le pasă, oare, autorităţilor locale că au asemenea ambasadori, asemenea modele pentru bistriţeni?

Iaca doar puțin ieșit-am ieri din ocol (a se citi din birou), că mi-am umplut tolba cu informații care de care mai calde, mai proaspete, neverosimil de credibile, pe care, normal și logic, îmi permit să le dau doar pe surse, că nu se pune altfel. ::)))

M-am tot gândit și răs-gândit dacă să scriu ceva despre ”dezastrul” de la bacalaureat. Inițial am spus pas, pentru că toată lumea vorbește despre asta și toată lumea se pricepe la dat verdicte. Dar, vreau să vă propun să vedem lucrurile din altă perspectivă decât cea de a căuta vinovați, pe care o abordează toată lumea.

Suspendați-l rapid că de 20 de ani numai nu nimerim bine oriunde punem ștampila. Orice am vota, noi tot prost ieșim. De ce să mai visăm că ne-ar putea fi mai bine?! Uniți-vă toți, în cuget și-n simțiri sunteți la fel, faceți o gașcă comună și conduceți țara până ne săturăm să fim proștii voștri.

Zice o vorbă din bătrâni că schimbarea șefilor e bucuria nebunilor! Zicala nu-și mai are rostul acum, cred eu, pentru că de schimbarea șefilor se mai poate bucura doar un viitor șef și nicidecum noi, cei mulți, care știm foarte bine ce hram poartă atât șefii schimbabili, cât și cei care stau să spargă ușile instituțiilor de nerăbdare să-și ia locul