Ana-Maria, una din fetele moarte în accidentul de vineri dimineața, a fost înmormântată, mâine urmându-i și sora ei, Luminița. Indirect, sunt oarecum implicată. În acest context, aseară, după terminarea slujbei religiose de priveghi (cred că așa se numește), mi-a fost dat să asist la o scenă halucinantă, în fața capelei.
Un personaj, care până atunci a stat cuminte într-un colț (inițial am crezut că este vreun administrator), o abordează pe mama fetei. Se prezintă ca fiind avocatul Luminiței (de când or fi angajat morții avocați?) și că vrea să ajute familia să-și primească drepturile financiare.
Și că el, „cu tot sufletul” (vă jur, chiar așa s-a exprimat), este dispus ca, chiar în seara respectivă să rezolve problema.
Biata femeie, a încercat să se eschiveze, că totuși nu e momentul, că o să se gândească...
Domnul avocat însă și-a continuat pledoaria, explicând cum el, reprezintă toate victimele implicate în accident și cum, cu o seară înainte chiar a avut răbdare să participe la tot priveghiul Luminiței. Wow! Cu asta m-a dat gata și „impresionată” până la lacrimi, am intervenit, rugându-l pe cât am putut de politicos (deja spumegam de indignare) să lase totuși familia să-și îngroape morții.
Și apoi vor vedea ce e de făcut. Am aflat că încă din ziua tragediei, astfel de personaje au tot dat târcoale.
Unii s-au dat buni samariteni, care nu doreau decât să ajute; unul mai tupeist, a încercat să sperie familia, cum că vor trebui să dea declarații la poliție și în funcție de ce vor spune, vor primi sau nu despăgubiri. Și că bineînțeles că trebuie obligatoriu să-și ia un avocat, adică pe el.
În cazul accidentelor de acest fel, asiguratorii despăgubesc victimele sau dacă a survenit decesul, pe moștenitorii acestora.
Procedura este însă extrem de complexă și începe cu ancheta poliției care trebuie să stabiliească oficial cine e vinovatul.
Apoi se intervine pe cale civilă, într-un proces ce, în funcție de situație, poate fi destul de lung și de anevoios.
Într-adevăr, aici e nevoie de un avocat și în România au apărut firme de avocatură specializate pe astfel de cauze.
Ce nu știu însă majoritatea victimelor este faptul că unii dintre acești „binefăcători” încasează între 30 și 50 la sută din valoarea despăgubirilor.
Acesta este și motivul pentru care acționează imediat după producerea tragediei, când toată lumea este în stare de șoc. Luați prin surprindere, cu cuvinte bine meșteșugite (că doar sunt avocați) victimele ajung să semneze documente pe care, chiar dacă le citesc, oricum nu înțeleg mare lucru. Și la final pe lângă, pierderea morală (că nimeni nu poate plăti durerea) se trezesc că nu se aleg cu mai nimic nici din punct de vedere material.
Din păcate, lipsa de moralitate și de etică profesională nu se pedepsește prin lege.
Măcar opinia publică să „încarcereze” aceste hiene, care calcă la propriu pe cadavre pentru a-și atinge scopul. Știu. Astfel de firme sunt necesare, pentru că interesele victimelor din accident, trebuie reprezentate. Mai ales că, de obicei firmele de asigurări fac tot posibilul să despăgubească cu sume infime, spre deloc.
Este bine ca cei implicați să fie informați despre drepturile pe care le au. Dar totuși... puțină decență, domnilor...
LINA