Recunosc că am așteptat cu mare interes recitalul sopranei Anita Hartig și al tenorului Ștefan Pop. Mi s-a părut fabulos să ai pe o scenă mică dintr-un oraș mic ca al nostru artiști atât de mari, care m-au fascinat demult, dar acum se bucură de recunoașterea internațională pe care o merită. Chiar amândoi, pe aceeași scenă – suuper tare! Ce bine, mă gândeam, că le-au dat titlul de cetățean de onoare și ne putem bucura de ei într-un recital plătit de alții cu bani grei, iar la noi, în orașul lor, gratuit, că ne iubesc, doar sunt bistrițeni de-ai noștri. Ce naivă am fost. Iar. Când îl ai primar pe Ovidiu Crețu te poți aștepta la surprize de unde nici nu gândești. Îi vin niște idei de-ți stă mintea în loc.

Bistrițeanul.ro a promovat, ca și restul presei locale, cu mult entuziasm acest eveniment. Să afle cât mai multă lume, să vină, să-i vadă, să-i asculte, e o ocazie rară (le-a luat luni de zile să-și facă loc în agendă). „Concert de gală”, „concert de vis” – au fost cuvintele noastre și la fel de frumoase și ale colegilor. Pe site-ul Primăriei Bistrița se anunța un eveniment de excepție: „Miercuri, 18 noiembrie 2015, de la orele 19.00, la Sinagoga Bistriţa va avea loc un eveniment cultural de excepţie: publicul bistriţean va putea asculta vocile de aur ale sopranei Anita Hartig şi tenorului Ştefan Pop. Ei vor fi acompaniaţi de o orchestră formată din instrumentişti care vor sosi la Bistriţa, special pentru acest eveniment, de la Bucureşti şi Cluj-Napoca.”

Niciunde nu am scris nici noi, nici alții că va fi un eveniment exclusivist, la care accesul va fi pe bază de invitație pe care o puteți procura de la primar, că el le-a împărțit. Că nu am știut, nu ne-a anunțat nimeni. Am aflat și noi cu câteva ore înainte de concert, când am primit un e-mail sec și cu multe semne de exclamare: „PRECIZARE!!! - CONCERTUL  ANITA HARTIG ŞI STEFAN POP - INTRAREA DOAR PE BAZĂ DE INVITAŢIE”. Incredibil! Și acum spuneți?! Când am anunțat de trei zile toți că „publicul bistrițean va putea asculta vocile de aur”?!

Și brusc mi-am amintit de o gafă similară, un concert de Crăciun anunțat cu surle și trâmbițe, cu afișe mari în tot orașul, la care muritorii au aflat tot așa, la ușă, că nu e și pentru ei. Accesul era ca și acum doar pe bază de invitație.

Nu ne doare decât că, la fel ca și atunci, i-ați umilit pe bistrițenii simpli, invitându-i la concert, folosindu-vă și de entuziasmul presei în fața unui eveniment lăudabil, și apoi spunându-le oamenilor la ușă că sunt prea mici pentru un concert așa mare la care invitațiile le împarte primarul. Câtă umilință...De ce?! De ce ai face asta?

Dacă nu ați anunța atât de amabili astfel de evenimente și ați spune clar, din start, că nu e pentru oricine, nu ne-am supăra așa tare. Noi, presa, nu am face atâta zgomot pentru nimic, nu am amăgi bistrițenii cu evenimente la care nu au acces. Că nu suntem tâmpiți și nici nu ne place să ne batem joc de cititori.

Dar nu poți chema „publicul bistrițean” și apoi să-l umilești la ușă, să-l anunți dur, superior, că nu poate intra că nu are invitație specială, că aia făcută prin ziare a fost praf în ochi pentru proști. Trebuia una scrisă, de la primar din sertar.

Îmi aduce a bancul ăla cu Claudia Schiffer. Degeaba ești cu ea pe o insulă dacă nu știe nimeni. Așa și primarul. Degeaba au venit marii artiști în oraș dacă Bistrița nu știa. Ați vrut să vă lăudați și să afle lumea cu cine vă faceți poze, dar, pentru că vă gândiți puțin spre deloc la ce simt bistrițenii, i-ați umilit cu superioritate și dispreț. Ba mai mult, ideea genială i-a supus și pe artiști la neplăcuta surpriză de a concerta acasă într-o sală pe jumătate goală, deși ar fi putut-o umple până la refuz dacă ați fi lăsat naibii deschisă ușa aia și n-ați fi încuiat-o pentru elitele care oricum nu v-au răspuns invitației. Poate din aceleași rațiuni pentru care nu am venit nici eu. Nu fac parte dintr-o rasă superioară doar pentru faptul că sunt jurnalist. Aș fi putut face rost de invitații cu un telefon sau chiar să intru pe baza legitimației de jurnalist (presa a avut acces neîngrădit doar trebuia să publice fotografii frumoase cu primarul pe scenă).  Acolo unde bistrițenii nu au acces după ce au fost invitați în prealabil, nu mă interesează să fiu. Umilindu-i pe oamenii simpli (uitați-vă la imaginile video), m-ați umilit și pe mine.

Trebuie să înțelegeți că Primăria Bistrița nu este împărăția dumneavostră, nu v-au lăsat-o părinții moștenire. Ați dat titlurile, absolut lăudabil, dar nu puteți să faceți decernarea lor într-un cadru exclusivist în care să vă faceți loc cu superioritate dumneavostră și boierilor. Iar artiștii nu sunt menestrelii personali, cum greșit v-ați închipuit că ar trebui să vă cânte numai dumneavostră și aleșilor dumneavoastră. Ei iubesc Bistrița și oamenii din oraș, nu au vreo pasiune pentru primar, personal. Orice primar le-ar fi dat titlul în locul dumneavoastră. L-au câștigat prin muncă și merit, nu pe prietenii.

Iar tinerilor artiști, noi, muritorii din oraș, care aseară nu am putut să-i ascultăm și să ne bucurăm de prezența și vocea lor, vrem doar să le spunem că și dacă nu ne-au auzit aplauzele, ele sunt, însutit față de ce au auzit aseară, cum există și afecțiunea noastră pentru ei. Iar asta o pot citi în ochii noștri când ne-or vedea. Mai pe la uși, mai pe stradă, oriunde ni s-ar întâlni ochii în acest oraș. Iar apropierea asta nu ne-o poate interzice nimeni.