Știre: „La o trecere de nivel cu calea ferată, un șofer nu s-a asigurat, maşina fiind izbită în plin de un tren. Bilanțul: 4 morți și un rănit în stare gravă.” Trei tinere și doi tineri. Fetele erau surori, iar una dintre ele avea acasă o fetiță de nici 7 luni. Cea de-a treia se zbate între viață și moarte. Încă nu știe că surorile ei au murit...
Șoferul era și el tată a doi copii. Unii probabil se întreabă: unde mergeu, de unde veneau, de ce se aflau în acea mașină? etc. Chiar nu mai contează. Contează doar că două familii sunt distruse și trei copii au rămas orfani. Că un mecanic de locomotivă, care chiar și nevinovat fiind, probabil va rămâne marcat pe viață.
De astfel de știri abundă zilnic presa, dar parcă nimeni nu le citește. Șoferii continuă să fie neatenți, iar autoritățile indolente. Și acum s-au auzit voci care au spus că acea trecere ar trebui prevăzută cu barieră sau măcar cu semnal luminos. Probabil la fiecare astfel de accident se ajunge la aceeași concluzie. Nu se întâmplă însă, concret, nimic.
Statistica arată că doar în 2015 s-au petrecut șapte accidente la trecerea de nivel cu calea ferată, unele dintre ele soldându-se cu morți. De fiecare dată respectivele aveau doar indicatorul de semnalizare. Fără barieră sau semnal luminos. Nu știu cât costă să faci o astfel de investiție, dar sigur costă mai puțin decât o viață. Sau poate că, statistic vorbind, numărul accidentelor nu e alarmant. Oare așa văd lucrurile și cei care acum își plâng copiii și părinții?
Trec în fiecare zi pe la o trecere de nivel cu calea ferată. Scrutez linia, la dreapta și la stânga, până când un șofer mă claxonează. Când nu e nimeni în spatele meu, pot sta acolo zeci de secunde. Pentru că sunt urmărită de astfel de știri: „Un autoturism a fost lovit de un tren...”
LINA