De foarte multe ori am avut discuții aprinse cu politicieni, mai mici sau mai mari, care mi se scuzau că nu pot face multe ba că legea funcționarilor nu e bună și nu-i pot da afară pe cei care freacă menta prin instituții, ba că licitațiile nu au reguli clare și până ajung să deruleze lucrarea se împiedică cu anii în contestații, comitete și comiții, ba că drumul spre Năsăud nu se poate face că nu știu ce legi și ordine de ministru se încurcă între ele. Veșnica mea pledoarie era că nu au de ce să se plângă atâta timp cât la baza neputinței lor stau legi votate de ei, de formațiunile politice din care provin sau clasa politică din care fac parte. Și dacă nu le convine, n-au decât să schimbe legea cu una mai bună că în țara asta partidele stabilesc regulile jocului prin vot, în Parlament.

Cred că în ultimii ani ați auzit cu toții din gura politicienilor cum nu pot face ei mai multe deși ar vrea, că nu-i ajută legile. Să nu uităm însă că s-au perindat pe rând la putere și au avut majorități în Parlament cu care ar fi putut schimba legi. Dar, n-au făcut-o. Au făcut legi proaste din cauza cărora noi, românii de rând, suferim zi de zi. Lor le-a fost mai simplu să se plângă. Până au ajuns să-și plângă de milă în fața arestului.

Recunosc, în adâncul sufletului am tot așteptat o pedeapsă divină, care să răzbune toată lipsa lor de dezinteres față de poporul ăsta. M-am gândit că i-ar putea pedepsi Dumnezeu să ajungă în spitale și să nu mai fie medici și asistente care să-i îngrijească, că nu ar găsi medicamente, că ar putea să ajungă la pensie și să nu mai fie bani de pensie. Nu am visat că viața i-ar putea pedepsi după regulile stabilite de ei, iar noi să fim spectatori.

La faza cu dosarele ANI am avut prima dată satisfacția de a-i vedea suferind din cauza legilor date de ei sau de colegii politicieni din Parlament. Culmea, nedreptatea și idioțenia legii era evidentă. Dar ei au făcut regula, n-aveau decât s-o suporte, așa strâmbă și absurdă.

Nu mai departe de cazul viceprimarului George Avram, declarat incompatibil de ANI pentru că a deținut în paralel funcția de membru al consiliului de administrație de la Școala Generală nr. 5, unde cu onor eram colegi. O funcție neremunerată, mai mult onorifică, la care și așa ajungea cu greu, doar la ședințele importante. La baza numirii sale în CA de la Gen. 5 stătea o lege a învățământului care-i permitea asta și o delegare din partea primăriei, care se presupune că verifică legalitatea actelor pe care le emite. Și, cu toate astea, legea votată de colegii lui din Parlament a pus ANI să ia decizia de a-l declara incompatibil. Pentru ce?! Pentru nimic. Bravo, mă! Sunteți deștepți rău! Bune legi ați dat voi. Cred că le-ați gândit mult.

Astăzi asistăm la „drama vieții” lui Ioan Oltean. Victimă a unui sistem pe care zice că l-a votat că așa a primit ordin politic – o declară cu gura lui, a unui sistem care nu mai poate fi controlat, a unor legi votate cu mânuța lui. Bașca, în câteva zile își pregătește valiza pentru arest. Într-un dosar făcut în baza unui denunț de popă prost și șarlatan, care se pare că a câștigat eliberarea condiționată după ce a făcut două denunțuri împotriva lui Ioan Oltean. Parfum. Prevederi din noul Cod Penal votat de...ghiciți cine?! Parlament și parlamentari!

Bașca, poți fi arestat dacă există SUSPICIUNEA REZONABILĂ că ai fi comis o infracțiune. Adică nu e nevoie de prea multe dovezi, un denunțător credibil, pușcăriaș onorabil – de exemplu- e de-ajuns. Și, ca să fie tacâmul complet, și dacă ai vrea să te răzbuni pe denunțător și să-i faci o plângere pentru denunț calomnios e mai greu. Nu se prea pedepsește. Astfel stând lucrurile, sunt de ajuns doar suspiciuni rezonabile să sfârșiți toți după gratii, măcar câteva luni, de-un arest...Timp suficient să cugetați cât de proști ați putut fi să votați niște legi cu care v-ați băgat singuri la răcoare și v-au făcut să trăiți...drama vieții.

Drama vieții noastre cu politicieni ca voi o trăim zi de zi în România asta croită strâmb de voi, cei pe care cu atâta speranță și naivitate v-am ales. Pe rând. V-am votat pe toți, prin rotație, să fie democrație. Astăzi, atât de bine ne-am învățat cu răul și că asta-i România că nici măcar nu ne mai putem revolta. Bine, ar presupune să ne revoltăm de trei ori pe zi. Mai reacționăm doar când sistemul creat de voi omoară prea mulți dintre noi deodată.

Și trăim mici bucurii meschine, ca astea de acum, când nu ne putem stăpâni rânjetul de pe față când vă vedem  băgați după gratii de legile votate cu mânuța voastră.

Doamne, iartă-i! Noi nu putem!