Oricine ce-ar spune, primarul nostru, Ovidiu Teodor Crețu, are mentalitate de sas. Bine, versiunea proprie - O.T.C. 2016. Sașii din Bistrița au dorit să avem cel mai înalt turn din Transilvania și le-au tăiat sfoara celor veniți să le măsoare pe furiș turnul. Și, cu mentalitatea de sas, a rezolvat Crețu și cu pârtia de schi. A vorbit cu constructorul și acum putem striga fericiți: Victorie! A noastră-i mai lungă! Indiferent de vreme! Băh, mai lungă decât cea de la Piatra Neamț! Adevăru-i că aici ne durea pe noi! Dacă o aveam mai scurtă?! Dacă rezolvă primarul și cu zăpada artificială pe temperaturi cu plus și schiatul la deal – ne-am scos! Intrăm în istorie cu pârtia asta. Niște pinguini ne mai trebuie și-n rest avem de toate.

Când am citit interviul dat de primarul nostru celor de la Hotnews.ro m-a cuprins și pe mine o mândrie că nu știam cum să o gestionez. Așa ceva...

De oportunitatea, utilitatea, rentabilitatea pârtiei de schi s-a tot vorbit și n-am avut niciunul suficient de multe argumente să convingem primarul și Consiliul Local că nu trebuie să arunce cinci milioane de euro luați dintr-un împrumut pe o „tichie de mărgăritar”. Prea scump și nici de folos – zicem noi. Dar cine să ne audă?!

Dacă o astfel de investiție era făcută din banii primarului, ai consilierilor locali sau ai unui investitor privat, bucuroși de idei trăznite! Râdeam împreună până la capăt! Dar când distracția e pe banii noștri, ne cam piere rânjetul de pe față. Primarul poate mai stă o jumătate de an, poate încă patru, mulți dintre consilieri dispar anul acesta din schemă și la plătit rămânem noi, toți. Mulți ani de acum încolo. Și plata înseamnă taxe și impozite mari, la care adăugăm amânarea altor investiții din lipsă de bani.

Am o memorie destul de bună și îmi amintesc perfect cam cu câtă vehemență era atacat împrumutul fostului primar – Vasile Moldovan – pentru reparațiile câtorva străzi (astăzi sparte toate de-a lungul și de-a latul de toți furnizorii de utilități), împrumut din care plătim și astăzi. Bani aruncați pe geam cu scop electoral. Acum, ambiția electorală a actualului primar se numește Wonderland și are în centru o pârtie de schi. Un proiect refuzat la finanțare europeană. Deși UE a finanțat destule aberații românești. Asta parcă le întrecea pe toate, n-a avut, dom'le, succes. Dar o bancă în căutare de profit a acceptat împrumutul. Clientul era unul bun, solvabil și stă bine cu inima, nu dă semne că ar pieri curând.  

În interviul halucinant dat de primar celor de la Hotnews.ro se vede clar că, atunci când primarul are o ambiție personală, rațiunea îl părăsește complet. Dincolo de faptul că visează cu ochii deschiși la bistrițeni alunecând pe pârtie când vin de la serviciu și la instalații care sfidează legile fizicii și fac zăpadă la temperaturi ridicate, aflăm că „În ceea ce privește cheltuielile de întreținere a pârtiei, edilul spune că dorește să o concesioneze, iar concesionarul se va ocupa de întreținerea și operarea ei. Amortizarea investiției nu se va face din bilete, ci din dezvoltarea economică a zonei. În zonă se vor construi pensiuni, restaurante, locuințe, iar noi vom avea de câștigat din impozitul perceput pe acestea, astfel că în 10-15 ani investiția se va amortiza.”

Oauuuuu. Noaptea minții. Deci primarul e convins că există pe lumea asta un om de afaceri atât de prost încât să ia în concesiune o afacere care are mai multe cheltuieli decât încasări. Primarul vorbește de tunuri de zăpadă, dar nu a prezentat încă un calcul cu cât va costa funcționarea lor/zi. Cine va plăti apa, curentul, lac de acumulare pentru astfel de tunuri nu am văzut în proiect. Factura vine de la Aquabis?! Cumva gândiți că plătește omul de afaceri concesionar din buzunar?! Domnule primar, am o veste proastă! Nu există așa prost! Trebuie să-l fi călcat mașina demult...

Zăpada e ieftină doar când cade din cer, ca și apa. Și încă niște... mici detalii, care fac diferența. Zilele trecute am avut plăcerea de a discuta despre pârtiile de schi din Elveția cu un om de afaceri de acolo, cetățean elvețian. Mi-a explicat foarte clar că tunurile de zăpadă sunt extrem de costisitoare și nici măcar ei nu-și permit să le pornească tot timpul. De exemplu, cum în această iarnă nu a nins nici în Elveția, ioc pârtii deschise, ioc tunuri de zăpadă. Tunurile au rolul de a completa stratul de zăpadă deja existent, nu pot singure să dea zăpadă pentru o pârtie. Până acum au avut pierderi de 40 la sută din încasările din turism pentru că nu a nins și, cu toți banii lor, nu au mărit pierderea pornind și tunurile.

Ca să nu mai vorbim de aberația cu stratul de zăpadă care crește cu 30 de cm noaptea. Și ziua ce se întâmplă cu el?!  Sau noi așa suntem de bogați să facem zăpadă noaptea ca să vedem cum dispare ziua... Magie în Wonderland!

Cum nu va fi zăpadă în Wonderland (și spre dezamăgirea noastră, că și noi vrem iernile de altădată), așa nu există nici recuperarea a 5 milioane de euro din taxe și impozite pe dezvoltarea economică preconizată în Wonderland, nici chiar în 10-15, ba chiar 25 de ani. Și nici turism. Ba spune primarul că pârtia e pentru bistrițeni, ba că e turistică. Numai dacă nu fac bistrițenii turism local și decid, dintr-un patriotism nemaivăzut, să ia masa doar acolo și să înnopteze la marginea orașului. Turiștii caută pârtii adevărate, cum anul ăsta nu au găsit nici în Austria, Elveția și Italia. Chestia aia cu încălzirea globală se adeverește de la un an la altul. Numai primarul și cei care i-au votat aberația nu vor să vadă și se ambiționează să facă pârtii și telescaune să vedem orașul din scaun că nu l-am mai văzut până acum de pe deal. Zici că ne uităm la Las Vegas, avem peisaj - nu glumă. Bobul pe șină sau sania de vară avansată de primar sunt tot investiții private, nu există în proiect. Iar un om de afaceri se va gândi bine dacă Bistrița poate face rentabilă o astfel de investiție.

Bistrița are nevoie de noi zone de agrement, este o certitudine. Parcul e supra-aglomerat vara, iar Pădurea Schullerwald, la fel. Dar are nevoie de zone de agrement de care bistrițenii să se poată bucura și care să fie ieftin de întreținut de administrație. Să cerem să se facă bani din asta, ca la Figa, deja e prea mult. Îți trebuie viziune despre ce înseamnă astăzi administrația și Ovidiu Crețu a dovedit că nu o are, e depășit de vremuri. Un primar bun, dar nu cu orice preț – am mai spus-o. Astăzi, primăriile și administrațiile moderne investesc în afaceri care să le aducă bani în bugetul local, nu stau cu pixul în mână să-l toace fără milă sau cu mâna întinsă către Consiliul Județean sau Guvern.

Abia aștept inaugurarea din iunie a pârtiei de schi și să văd tunurile cum aruncă zăpada (trebuie verificate utilajele, nu?!). Un schi pe iarbă la deal se poate?! Primarul și-a propus, pare-se, să se învingă pe sine însuși în campanie. S-ar putea să-i iasă, face eforturi serioase. Și gafe scumpe pentru bugetul local...Și nu mă refer doar la Wonderland...