Dacă PSD nu l-ar fi avut pe Ovidiu Crețu ca și candidat pentru Primăria Bistrița, sunt sigură că ar fi mers pe mâna Doinei Pană sau a Cameliei Tabără. Nu văd în PSD, la ora asta, alți candidați mai buni la municipiu cu care să-și fi păstrat Primăria. Doina Pană a fost prima femeie din politica locală care a intrat în luptă directă în municipiu pentru câștigarea unui fotoliu de deputat. Și a câștigat. Mai mult. Nu a dezamăgit. Dimpotrivă. A fost singurul ministru, și am mai avut câțiva, care a lăsat ceva în urmă. Asumarea unui proiect ca Radarul Pădurii și curajul de a susține până la capăt acest proiect nu l-a avut nimeni din politica românească. Nu s-a lăsat intimidată, nu a avut cu ce să fie intimidată, și-a pus un scop pe durata mandatului și l-a atins. Ba mai mult, a ignorat și riscul electoral pe care îl are o astfel de măsură care a stopat furtul din pădurile României, care depășise demult faza de afacere, era deja o industrie. Îmi amintesc, cu mare drag, la ultima ediție Crăciun în Bistrița-Năsăud, ce i-a spus un bistrițean Doinei Pană când a zărit-o: Doamnă, când te văd, îmi saltă clopul în cap... Cum ai putut dumneata, un pic de femeie, să faci ce nu o putut face niciun bărbat? Să te bați cu hoții din păduri și să-i bați?!

Camelia Tabără. Alt politician local PSD. O ador de-a dreptul. Mai mult tehnocrată decât om politic, Camelia Tabără a confirmat așteptările oriunde a fost numită. Fie că a fost în fruntea Colegiului Național Andrei Mureșanu, fie că a fost în fruntea Inspectoratului Școlar, iar ca și consilier local este unul dintre cei care-și face temele. Își face treaba oriunde e și o face bine.

Iar exemplele pot continua. Vremurile s-au schimbat astăzi și femeile câștigă tot mai multă încredere în fața electoratului. Și nu cred că este o modă, prin vot oamenii acordă încredere. Iar astăzi se bucură de mare încredere femeile, în toată lumea. Cel mai influent lider politic european este o femeie. Angela Merkel. America, cel mai probabil, va fi condusă de o femeie – Hillary Clinton. La primăria capitalei candidează astăzi o femeie - Gabriela Vrânceanu Firea. De ce nu ar candida o femeie și la Primăria Bistrița?! Ce e rău în asta?

Sexul candidatului la Primăria Bistrița nu-mi influențează deloc decizia de vot. Și nici vârsta. Cum nu mă influențează nici partidul. Dimpotrivă. Vreau tineri în cursa pentru Primăria Bistrița, vreau femei – de ce nu?! - și vreau proiecte pentru Bistrița. Am de gând să îmbătrânesc aici și vreau să o fac într-un oraș frumos. Din ce în ce mai frumos. Și vreau alături de copii. Nu vreau să-i sfătuiesc să încerce viața într-un alt oraș sau în altă țară. Iar ca Bistrița să ajungă sau să fie ceea ce ne dorim trebuie să alegem cel mai bun primar. Indiferent de sex, de vârstă, de culoarea politică.

Primarul cu cel mai bun și mai credibil proiect pentru Bistrița. Până la urmă, primarul este cel care în baza cuvântului dat în campania electorală alegătorilor, duce la bun sfârșit pe durata mandatului un proiect politic sau personal – dacă e independent. Ovidiu Crețu a câștigat cu proiectul Wonderland. Dacă vine cineva cu ceva mai bun, de ce m-ar interesa dacă îmbracă fustă dimineața sau pantaloni? Mă interesează dacă acel proiect e bun, dacă se pretează Bistriței, dacă îi va convinge pe tineri să rămână aici sau să revină aici. Viața într-un oraș îmbătrânit e cumplită, dar acest subiect o să-l abordez în alt editorial.

În propunerea Adrian Titieni a PNL pentru Primăria Bistrița nu am crezut de la început. Nu pot să cred în cei pe care nu-i cunosc. Și pe domnul nu-l cunosc. Iar rolurile ca actor sau funcția de rector al UNATC nu mi-au spus nimic. De ce l-aș fi votat eu primar?! E plecat de zeci de ani din Bistrița. Nu știe ce are și ce-i lipsește Bistriței. Nu cunoaște viața de aici. Iar acceptarea rolului de candidat perdant din start, cum o recunoșteau pe la colțuri toți liberalii, mi se părea de neînțeles. Am înțeles doar că pentru acest rol plata era un loc eligibil pe lista de la parlamentare. Chiar mă gândeam cât de săraci în resurse umane sunt cei din PNL dacă au ajuns să ia un actor din București, e drept – originar din Bistrița, să joace un rol de candidat. Iisuseee!

Dar, cum liberalii strâng rândurile și uimesc fix înainte de alegeri, spre deosebire de pesediști – mult mai organizați și disciplinați, le vine ideea genială sau mintea cea de pe urmă de a o arunca pe Doris Moldovan în cursa pentru Primăria Bistrița. Nu au cum să piardă mai mult decât cu Titieni – au gândit-o bine. Nu au cum. Titieni venise să piardă, deci – deloc elan într-o luptă grea, nu credea în campania asta și scorul ar fi fost un dezastru.

Și, uite așa, fix când toată lumea se consolase cu ideea că Ovidiu Crețu nu poate fi învins de nimeni, aruncarea unei femei în lupta pentru primărie ar atrage atenția asupra campaniei electorale. E ceva nou. Nu am mai avut niciodată un candidat femeie. Dintr-o dată bistrițenii ar fi mai atenți. Iar asta poate fi un câștig pentru PNL. Strategii mari de campanii electorale spun că în alegeri două lucruri trebuie îndeplinite, întâi de toate: notorietatea candidatului și notorietatea gestului. Cu Doris Moldovan, PNL le-ar bifa din start, ar mai avea de lucru doar la proiectul politic. Doris e foarte cunoscută în municipiu și candidatura unei femei la Primăria Bistrița ar împlini notorietatea gestului. Cred că e singurul om din PNL care ar putea să adune cele mai multe voturi pentru formațiune. Și ar merge pe o nișă de electorat nouă. Unde mai pui că are experiența campaniilor - deloc de neglijat - și e și hărnicuță – ar măsura orașul în lung și-n lat să-i convingă pe oameni. Eu îi admir îndârjirea cu care își duce proiectele. Nu a renunțat la Femeia Europeană fie că a susținut-o sau nu partidul, fie că n-a fost an electoral, fie că s-a schimbat regimul politic. L-a făcut nouă ediții și e lucru mare. Iar Polivalenta plină mi-a dat de gândit. Și poate asta i-a făcut să se gândească și pe liberali la ea. Niciunul nu are puterea de a umple cu un eveniment care premiază doamne, Polivalenta până la refuz și să mai fie și oameni la ușă.  Niciun liberal. Că se numește Dolha, Curteanu, Oltean sau cum s-o fi numind el. Iar argumente că este o idee genială ar fi mai multe, chiar de la analiza ultimelor alegeri. Anumite profile de electorat i se potrivesc perfect blondei. E target-ul ei. Nu intru în detalii.

Totuși, de aici și până la a câștiga Primăria Bistrița, chiar și o femeie, e cale lungă. Ovidiu Crețu rămâne un adversar greu de învins. E iubit și contestat deopotrivă de bistrițeni. Are realizări, dar și proiecte încă în faza de promisiune - Wonderland. Iar primarul în funcție pornește (ajutat și de notorietate!) cu șansele cele mai mari.

Candidatura unei femei îmi place - recunosc. Animă scena. Împarte orașul în tabere. Mă gândesc că electoratul, după ce va dezbate dacă o femeie poate sau nu să fie primar, va ajunge să discute și proiectele – dacă acestea vor atrage atenția. Competiție să fie, concurs de proiecte și idei! Nu teatru!