Un portret în tușe esențiale - pentru a vă face o imagine - vă va spune că am avut onoarea, bucuria și mândria de a sta de vorbă cu un înalt ierarh, tânăr, decis, cu o privire de apă adâncă, limpede, cu multă lumină, consolidată de inteligență, sinceră bunătate în suflet și-n glas și totală devoțiune.

Subliniez că este vorba de PS Episcopul Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, fiul al județului nostru – Bistrița-Năsăud. Este, cu siguranță, un viitor corifeu al bisericii noastre, Om între Oameni, cu care ne putem mândri! A avut amabilitatea, cu toate că programul era extrem de încărcat, să ne acorde acest interviu, difuzat astăzi de Ziua Națională a României. Sincere mulțumiri, Preasfințite Părinte Episcop Macarie Drăgoi. 

***

Mircea Seleușan-Bătrânu: Prea Sfinția Voastră, sunteți, dacă nu mă înșel, cel mai nordic reprezentant al bisericii noastre ortodoxe în Europa ?!

PS Părintele Episcop Macarie Drăgoi: Am fost ales într-adevăr la o vârstă foarte tânără să port această cruce a slujirii arhierești. Sunt 9 ani de când mă aflu în țările scandinave, printre frații noștri români pribegi. Îi întăresc în identitatea lor românească și creștină. Am reușit să duc mai mulți preoți tineri cu mine. Cu aceștia i-am adunat pe frații români în jurul altarelor euharistice, trăind bucuria firească a vieții în Hristos.

Dacă nu te doare inima pentru aproapele care este în necaz și strâmtorat, atunci nu poți trăi viața în Hristos. Dacă te doare inima și ești alături de el, treci viața în Hristos. Dacă nu te arde inima la auzul cuvântului dumnezeiesc, atunci nu ai cum să trăiești viața în Hristos. Dacă nu dobândești plânsul lăuntric pentru neputințele tale și pentru întreaga lume, atunci nu ai cum să trăiești viața în Hristos. Și aș mai spune că dacă nu reușești să-i întărești pe cei care sunt în strâmtorare și căutare de sine și să-i aduci la liman, atunci nu ai cum să trăiești viața în Hristos.

Toate acestea trebuie să le trăim plenar, frumos și integral în Hristos. Eu îmi dau toată silința să fiu alături de toți cei aflați în suferință sufletească și trupească, în necaz și strâmtorare. Am cercetat și familiile greu încercate din Scandinavia, despărțite de copilași și sigur că nu înțeleg de ce serviciile sociale de acolo i-au despărțit pe părinți de copiii lor. Am pledat și pledez în cuvânt și faptă și în rugăciune pentru reîntregirea acestor familii de români, greu încercate. Și, în cele din urmă, iată unele dintre ele s-au reîntregit, altele urmează să se reîntregească. Îmi doresc să fiu împreună cu preoții, cu credincioșii pe care-i păstoresc, în suferința și lacrima fiecărui român și al fiecărui credincios pe care-l păstoresc deoarece mai sunt și scandinavi care au intrat în biserica ortodoxă. De curând am botezat o fată care a învățăt și limba română. Și se simte ca făcând parte dintr-o familie binecuvântată și frumoasă, în comunitatea noastră românească.

M.S.B.: Acolo, practic aveți trei țări, Suedia, Norvegia și Finlanda…

PS Episcop Macarie Drăgoi: Și Danemarca.

M.S.B.: Deci patru țări!

PS Episcop Macarie Drăgoi: Da, într-un fel. Îi am în grijă și pe românii din Finlanda, dar cu acceptul ierarhiei ortodoxe finlandeze. În Finlanda există și o mică biserică ortodoxă finlandeză. Acești ierarhi sunt foarte binevoitori față de mine, de fiecare dată când le cer acordul ca să-i vizitez pe acei credincioși, mica lor comunitate de acolo, nu se opune nimeni, din contră, sunt bucuroși.

M.S.B.: Așadar Episcopia dumneavostră înseamnă Suedia, Danemarca și Norvegia.

PS Episcop Macarie Drăgoi: Da.

M.S.B.: Acasă reveniți?

PS Episcop Macarie Drăgoi: Acasă revin întotdeauna cu mult dor și bucurie. De fiecare dată când am prilejul. Revin mai greu în afara verii, fiindcă sunt foarte solicitat în comunitățile parohiale. În perioada de vară e un pic mai ușor să revin acasă deoarece majoritatea românilor pleacă în concediu și pot să fiu și eu în țară alături de cei pe care-i păstoresc, că în diferite locuri ale României îi întâlnesc și pe enoriașii, pe păstoriții mei din Scandinavia la aceste slujbe, fie în Ardeal sau Moldova, fie în Țara Românească pentru că românii de acolo provin din toate ținuturile locuite de români. Sunt foarte mulți români din Banatul sârbesc, stabiliți încă din anii 70.

M.S.B.: De la noi din județ aveți?

PS Episcop Macarie Drăgoi: Avem, avem și din județ. Foarte mulți bistrițeni sunt stabiliți în toate țările. Și în Norvegia și în Danemarca, în Suedia. Chiar în Stockholm am câțiva bistrițeni foarte atașați de biserică, pe care îi am în grijă duhovnicească, împreună cu care dăm o frumoasă și bună mărturie. Facem cinste județului.

M.S.B.: Asta vroiam să subliniez! Dumneavoastră sunteți un demn reprezentant al județului nostru.

PS Episcop Macarie Drăgoi: Îmi dau toată silința să fiu în slujirea semenului. Eu sunt născut la Căianu Mic și am crescut la Spermezeu.

M.S.B.: De ce?

PS Episcop Macarie Drăgoi (zâmbind): Fiindcă medicul nu era acasă atunci când mama mea a trebuit să mă aducă pe această lume și a fost nevoită să meargă la Căianu Mic.

M.S.B.: Vreau să vă supun atenției o chestiune de actualitate. Frământă pe foarte multă lume și în special pe tineri, cei de 20-35 de ani. E vorba de unii slujitori ai bisericii, lacomi, pizmuitori, comițând acte reprobabile de beție, adulter și chiar homosexualitate. E limpede că sunt cazuri izolate, oricât ar încerca, pentru rating, anumite redacții de media să exacerbeze situația. Sunt însă persoane, mai slabe de înger și împinse de comoditate care vor spune că din această cauză nu merită să mai meargă la biserică, sau să se mai roage. Ce părere aveți ?

PS Episcop Macarie Drăgoi: Eu am învățat în primul rând de la părinții mei care m-au crescut, dar și de la părinții mei duhovnicești că eu însumi trebuie să fiu lumină în sfeșnicul credinței. Ne îndeamnă Hristos să fim lumină în sfeșnic și îmi doresc să luminez în Hristos tuturor celor care sunt în întuneric. Nu cunosc îndeaproape pe cei care trec prin asemenea slăbiciuni.

Sunt ispite și deplâng această situație din biserică. Însă eu îmi dau silința, împreună cu cei pe care-i păstoresc să fim împreună lumină în sfeșnic, mai cu seamă în aceste ținuturi nordice, mai puțin desfătate de lumină. Acolo trebuie să fim luminători. Oriunde slujesc și ajung, doresc să-i iluminez pe cei din jur și faptele mele să vorbească. Mi-a spus un părinte duhovnicesc la un moment dat: mărturisește-L pe Hristos prin faptele tale, prin viața ta.

Și eu personal ca Părinte Episcop și ca frate duhovnicesc asta cred și fac. Eu le spun celor păstoriți că le sunt atât Părinte cât și frate, și prieten! Chiar așa mă semnez - al vostru Părinte, frate și prieten. Asta doresc să fac, împreună cu cei pe care-i păstoresc: să răspândesc lumina lui Hristos și să fiu alături de toți acei care au nevoie să fie luminați în întunericul acestei lumi, în această lume întunecată.

M.S.B.: E aici o întrebare care-mi stă pe buze. La ora actuală situația economică, nu numai a României, în general vorbind, nu mai este nicăieri bună, ca altădată. Am ajuns la accese criminale de terorism, din America și până în Orient, Australia și Africa. Vezi atentatele criminale cu mașini, camioane, focuri de armă trase fără noimă în mulțime etc. Parcă nu se mai termină! Și atunci, tot la dumneavoastră vor veni, până la urmă, acești tineri, ca la Păstorul lor. Preasfinția Voastră, ce le veți spune? Ce-i de făcut ca să ieșim din această mlaștină a conștiinței în derivă ? 

PS Episcop Macarie Drăgoi: Eu vă spun ce fac în ținuturile scandinave. Călătoresc foarte mult, cu avionul, cu autobuzul, cu trenul, cu vaporul. Îmi place să fiu permanent în mijlocul oamenilor. Port această ținută care e mai puțin cunoscută de cei care locuiesc în regiunile nordice. Clericii de acolo nu obișnuiesc să poarte această ținută lungă, neagră pe care o port eu ca monah și Episcop.

La primele mele contacte cu scandinavii, în urmă cu 9 ani am observat că aceștia mă priveau cu suspiciune. Nu știau cine sunt și atunci am afișat la vedere o cruce simplă, de slujitor monahal, nu panaghia, această icoană, de Episcop pe care o port la biserică. Mi-am scos crucea simplă pe care a fost răstignit Isus și mi-am pus-o pe piept și mi-am luat Biblia în mână. Chiar la vedere fiindcă mi-e ușor, de fiecare data când mă așez în autobuz, atunci când călătoresc cu vaporul, când sunt în tren sau avion. Deschid Sfânta Scriptură și mă întăresc de cuvântul dumnezeiesc.

De când am început să procedez așa, afișând la vedere acest stindard al jertfei și al biruinței lui Hristos, au început să mă privească cu seninătate. Nu vă zic câtă liniște simt în jurul meu când intru în avion și mă privesc oamenii ca slujitor al lui Hristos și purtător al crucii Lui. Mă privesc cu seninătate și chiar cu bucurie, cei care cred în Dumnezeu și cei care nu cred. Vreau să vă spun că sunt foarte mulți în Scandinavia care nu mai cred în Dumnezeu.

M.S.B.: Extraordinar, ce trist!

PS Episcop Macarie Drăgoi: Alarmantă această creștere a ateilor în Scandinavia, însă văzându-mă că sunt slujitorul lui Hristos, cu fața senină, și inima bucuroasă, răspândesc veselie și lumină prin simpla mea prezență. Vreau să vă spun că mă simt în toată vremea ca purtător al luminii și crucii lui Hristos. Am ajuns să port crucea până în cel mai îndepărtat punct al Scandinaviei, la capul Nordului, acolo unde se agață harta lumii în cui. Am ridicat crucea chiar în ziua de înălțare a Sfintei Cruci și am spus că Europa stă sau cade, în măsura în care atârnă de crucea lui Hristos.

M.S.B.: Vă mulțumesc din suflet Preasfințite Părinte Episcop Macarie! Să vă ocrotească și călăuzească bunul Dumnezeu în dificila și importanta Dumneavoastră misiune! Vă rog să-mi permiteți să încheiem interviul cu rugăciunea atât de înălțătoare pe care ați spus-o la expunerea de la simpozion și pe care am înregistrat-o video.

PS Episcop Macarie Drăgoi: Cu mare drag! Dați-mi voie, în încheiere, să adresez un gând de bine tuturor credincioșilor din județul nostru, Bistrița-Năsăud, tuturor credincioșilor ortodocși de pretutindeni. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Și pentru că acest interviu se difuzează în 1 Decembrie, vă urez din suflet LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI IUBIȚI CREDINCIOȘI ROMÂNI! DOAMNE AJUTĂ...!

Mircea Seleușan-Bătrânu