37 de grade Celsius. Aceasta este temperatura normală, a omului normal. Orice depășire ridică un semn de întrebare vizavi de starea generală de sănătate.

La Madrid, am călătorit mult, cu metroul, cu autobuzul și autocarul – nu e mare diferență între acestea. E curat. Lumea e curată. Nimeni nu face parada modei. Dimpotrivă, îmbrăcămintea e una simplă, obișnuită. Bărbieritul, tunsul, la zi, cămașa, bluza, curate, un pulover și o canadiană, sau scurtă la doamne. Nu am văzut exagerări. Vopsit de păr în culori exotice sau farduri puse cu kilogramul. Se discută, de obicei, sotto voce, ton normal, ușor scăzut. Numai când se fac glume se ridică vocea. Să audă toată lumea și să râdă cu poftă. În rest, totul e normal. În autocarul de Aranjuez, de exemplu, navetiști, ca la noi + turiști, ca mine și doi asiatici, în principiu, toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Se vorbește de „Regii Magi” – mare sărbătoare spaniolă când se dau adevăratele daruri... de Crăciun, se mai glumește pe tema lui „amor de corazon”. Lumea e bine dispusă...

La noi, nici nu am aterizat bine la Cluj-Napoca și au și început nervii și înjurăturile. „De ce stăm atât la coadă?”, „Unde au rătăcit proștii aștia bagajul?”, „Ce faci dom'le! Eu am fost la rând nu mata!” etc.

Faci peste 3000 de kilometri în mai puțin de patru ore, dar distanța Cluj-Bistrița în peste două, dacă vii cu autocarul! Conversațiile se învârt în jurul creșterii prețurilor, taxelor, impozitelor, a introducerii nu-știu-cărei-legi, desigur în defavoarea noastră, a cetățenilor ș.a.m.d. Simți cum îți crește pulsul și temperatura o ia razna, către 38, 39... grade Celsius! Nu mai e valabilă varianta „ce nu te omoară, te întărește !”. Ți se întăresc doar mușchii și controlul minții se diluează. Îți vine să împarți pumni în jur, să devii, la rândul tău, violent, ceea ce complică și mai mult lucrurile.

Și la spanioli se mai întâmplă scumpiri, taxe un pic mai mari. Totul este însă foarte bine justificat și comunicat! Nu se face nimic peste noapte! Nu sunt jecmăniți bieții oameni, indiferent că vorbim de fermieri sau doctori, profesori, fierari sau specialiști în IT. Ca o societate să funcționeze cum trebuie, are nevoie de niște jaloane. La acestea nu se umblă!

Nu poți fi, de pildă, primar dacă nu ești un bun gospodar, un om cinstit, cu rezultate profesionale unanim recunoscute de întreaga comunitate. Nu funcționează metoda „pusului în funcție”, pe alte criterii decât cele de corectitudine și de excelență în profesie. Un alt jalon important e respectul față de cetățean! Dacă o cerere trebuie soluționată – nu bifată și expediată! – în trei zile, să știți că exact la data cuvenită puteți merge după rezultat. Guardia civil = poliția ce o vezi pe drumuri, pe stradă, există, lucrează, dar nu bate toba! Pentru orice mică deraiere de la normalitate, polițistul apare, nici nu știi de unde, îți atrage politicos atenția pentru eroarea comisă. Repetarea acesteia înseamnă invariabil sancțiunea cuvenită, fără alte comentarii!

Legea e lege! Nimeni nu s-ar gândi nici măcar să îndrăznească să o modifice! Iar la noi, ce să mai spun, când știm ce s-a întâmplat, pardon, se întâmplă, cu „legile justiției”!

În rezumat, e vorba de „siguranța zilei de mâine”. Ai muncit cinstit, ai câștigat cinstit, cât meriți, fără să fii escrocat de propriul stat, prin tot soiul de impozite și taxe nejustificate, din ce în ce mai mari! Dacă îți vezi de treabă, ești om de omenie, lumea te respectă și te apreciază. Indiferent de obiectul muncii și de codul profesional. Prețurile sunt pentru toate buzunarele. Nu cresc că așa vor „mușchii lui X sau Y”.

Legea pieței funcționează fără sincope și, cel puțin din ceea ce am văzut în două săptămâni, Spania e pe o cale ascendentă din punct de vedere economic și social. Un exemplu: prețul motorinei la pompă poate să înceapă de la 1,04 Euro / adică 4,83 Lei/ în timp ce la noi, vorbim de 5,39... 5,54. La ei, venitul mediu se învârte în jurul a 1.500 de Euro, la noi, 2.500 Lei! No comment.

Față de prima mea vizită în Spania, de acum șapte ani, românii sunt mult mai puțini. A scăzut numărul, dar a crescut calitatea! Nu am mai întâlnit cerșetori, ci artiști autentici care cântă în stațiile de metrou, în scuarul din fața Palatului Regal. Cântă la acordeon, la vioară, la harpă și chiar la... pahare!

În Plaza Mayor din Madrid am văzut o „Capră” ca acasă care i-a impresionat și pe spanioli și pe turiștii străini. Toți românii cu care m-am întâlnit sunt realizați din punct de vedere material. Pe podium se situează, fără părtinire, toți conjudețenii noștri cu care m-am revăzut accidental.

După cum vă spuneam în materialul precedent, am avut un dialog in extenso cu Roxana Lorincz și Marius Lucian Pop din Bistrița, actualmente în Chinchon, lângă Madrid. Pe Roxana și pe Lucian îi prețuiesc și-i admir. Conduc amândoi o „fincă” – o întreagă „moșie”, de aproape două decenii. Muncesc mult și sunt bine apreciați. Discuția noastră foarte deschisă și sinceră, de câteva ore, am concentrat-o în cele două „pastile” de mai jos. Sper să le găsiți interesante și utile.

Roxana: „Suntem de 19 ani în Spania. Viața mi se pare mai ușoară și traiul decent. Toate investițiile noastre cu banii câștigați aici în Spania, sunt făcute în România, la Bistrița. Intenția noastră e să ne reîntoarcem acasă. Noi sperăm că România o să ne facă să ne reîntoarcem acasă. Nu România ca țară, România ca și conducere!

Avem o țară perfectă, dar nu avem conducători care să o pună în evidență! Noi, toți românii plecați, suntem în aceeași situație. Toți visăm să ne reîntoarcem acasă, pe pământul care ne-a dat prima vlagă a sufletului.

Românii care pleacă la ora asta, își iau lumea în cap, nu o fac de bine, de buieci! Se duc pentru că sunt dezamăgiți de conducerea țării, de situația economică, nu pentru că și-ar abandona țara din plăcerea aventurii. Nimeni nu pleacă de plăcere din casa lui! Din orașul lui natal! Vă spun eu, din proprie experiență !

Dacă statul român ne-ar asigura un trai decent, fiecare să muncească, dar să aibă un trai decent, am sta acasă! Cum muncim și aici, că aici se muncește, nu se stă cu mâna întinsă cum cred unii sau că ar umbla câinii cu colaci în coadă! Muncești serios, dar ai un trai decent! Referitor la modificările legilor justiției de la noi: e o mare ipocrizie! Își fac legile pentru ei. Să beneficieze ei de ele, nu poporul.

Domnilor parlamentari, aveți de grijă că vă jucați cu viața oamenilor! Știți povestea cu elasticul. Copilul trage de elastic până când se rupe. Bucățile rupte îl plesnesc peste degete de nu le uită toată viața! Aveți grijă! Avem nevoie de școli ca să putem învăța copiii să fie oameni! Noi trebuie să facem aceste schimbări! Cine vrea, să se uite pe pagina mea de Facebook să vadă că am scris „Deșteaptă-te române, niciodată nu-i prea târziu!”

Marius Lucian Pop: „Toate resursele noastre economice le-am investit în România, așteptând un viitor mai bun. Aici ducem un trai lejer, normal, viața mi se pare mai ușoară. Suntem mai respectați aici, ca și străini, decât în propria țară!

Suntem de 19 ani plecați de acasă, așteptăm să se schimbe ceva în țara noastră. Toți spunem aici același lucru. Să ne întoarcem în țară că se va schimba ceva... Chestia cu furtul cu „prag” mi se pare o absurditate! Așa ceva nu există nicăieri în lume...

Ori ai furat un ou, ori un bou, tot hoț te numești! Un hoț nu are ce căuta în politică! Să ne hotărască nouă destinul... De aceea merg lucrurile atât de rău. Unul fură un ou și-i dă închisoare de la 1 la 3 ani. Domnii sus-puși fură, vorba aceea, un bou și lor le dă „cu suspendare”! Păi ce dreptate-i asta ? Nu mi se pare corect”.

***

Urmează și alte materiale, sper interesante, despre cum se poate face turism adevărat în Spania, cu bani puțini. Vă voi prezenta mai multe obiective și destinații atât culturale, cât și de viață la țară și de loisir. Îi am în vedere și pe gurmanzi și pe toți cei care se laudă că fac parte din categoria „bon viveur”! Urmăriți așadar reportajele din Spania și veți afla, sunt sigur, noi informații și aspecte despre o țară – soră, uluitor de aproape de sufletul nostru, tot latin.

Mircea Seleușan-Bătrânu