I-am luat acest interviu, pe nepusă masă, doamnei profesor CAMELIA TABĂRĂ, Inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud.

Avea un program încărcat. Timpul o presa. Am insistat și i-am pus microfonul pe birou. Spontan, fără nicio pregătire prealabilă. Am crezut și cred, că atât valoarea, sufletul unui om, precum și adevărul, despre sine și despre subiectul în discuție, rezidă în spontaneitate! Cu cât exprimarea și privirea sunt mai directe, cu atât toate aceste elemente, de caracter și de substanță a mesajului transmis, sunt mai elocvente. Iată ce a ieșit...

Mircea Seleușan-Bătrânu: Ce ați nota cu plus, din activitatea acestui an școlar?

CAMELIA TABĂRĂ: Mulțumesc pentru șansa oferită de a-mi exprima deschis gândurile, acum la final de an, odată cu proiecțiile și speranțele pentru un 2018 mai bun, pentru școală, pentru copii, pentru părinți și pentru dascăli, ca slujitori ai acesteia. Ce aș putea să sintetizez? La ciclul gimnazial e un început de drum de bun augur, dintr-o altă perspectivă, cu o nouă abordare, mai dinamică, mai modernă. E o chestiune care a început cumva umbrit de absența manualelor și nu am fost suficient de convingători în a entuziasma pe toată lumea că noua variantă de programă a ciclului gimnazial e o chestiune extrem de bună. Sunt programe gândite cu o abordare contextuală, cu o abordare integrată, cu trimiteri din și spre, mai multe discipline. Toți copiii au toate manualele. Fiecare manual este însoțit de formatul digital. Acesta nu-i un simplu pdf al formei tipărite. Înseamnă în egală măsură mici aplicații, adică mici interacțiuni pentru fiecare disciplină, în care copilul să învețe efectiv. Sunt gândite activități în format digital, activități de învățare în clasă, astfel încât să mutăm tot mai mult accentul pe învățare și nu atât pe predare. Datorită întârzierii și, mă rog, întregii discuții care a avut loc în spațiul public, am mutat accentul și interesul din această zonă. Lucrurile s-au reglementat și în ianuarie vom avea un cerc pedagogic în care numai despre asta vorbim. La disciplinele de bază, la fiecare unitate de învățare, trebuie să dezvoltăm copiilor curiozitatea și dorința de a folosi calculatorul și resursele virtuale și în sens didactic.

M S-B: Ce v-a nemulțumit în acest an școlar?

CAMELIA TABĂRĂ: Ce pot să spun eu, e faptul că de foarte multe ori, chestiunile punctuale depistate în sistem, fie că pun o etichetă pe întregul angrenaj, fie că permit nașterea unei stări de neîncredere în ceea ce facem. Până când ajungem să le clarificăm, să le soluționăm, persistă îndoiala, de parcă ceea ce întreprindem nu ar fi în interesul copilului. Apare o falsă demarcație, o falsă temă și asta ne îndepărtează cumva pe noi, ca profesori, de părinți. În realitate, noi suntem parteneri care trebuie să lucreze împreună, umăr la umăr, în interesul copilului și pentru copil. Am avut o experiență neplăcută cu un incident mult mediatizat la Piatra Fântânele (* și acolo am extras până la urmă care este esența unui posibil conflict, când cei doi parteneri, părinții și școala nu se înțeleg reciproc, sau nu-și înțeleg reciproc nevoile. În consecință, am lansat în interiorul sistemului, ca element corectiv, preocuparea tuturora, ca părinții să fie mulțumiți despre ceea ce se întâmplă în clasă, să li se explice permanent demersul didactic și copiii să fie fericiți când vin la școală. E inadmisibil ca elevii să fie speriați, tensionați, să se teamă de un profesor, sau de o disciplină și implicit de nota rea ce ar putea-o primi în urma verificării, scrise și orale. Evaluarea nu este o pedeapsă! Sensul său corectiv trebuie să genereze o corectă valorizare a capacităților intelectuale ale copiilor.

M S-B: Nu aveți impresia că din punctul de vedere al balanței, al echilibrului de factori, pe de-o parte este familia, elevul, pe de alta școala și dascălul, repet, nu vi se pare că la ora actuală, această balanță înclină în defavoarea profesorului ?

CAMELIA TABĂRĂ: Eu permanent spun că este de datoria profesorului să se facă înțeles. E datoria profesorului să ofere punțile de comunicare către familie pentru că el este specialistul în comunicare! Fiecare profesor are la purtător un modul psiho-pedagogic în care asta a învățat! Nu are voie să facă diferențe între copii. Indiferent despre ce copil este vorba: foarte timid, foarte agitat, foarte îndrăzneț, poate mai lent, cu alt ritm de învățare, el trebuie să găsească soluții potrivite pentru acel copil și specificul lui. Același lucru putem spune și despre părinți. Nu-i împărțim în părinți buni și părinți răi, părinți care ne dau dreptate și nu ne dau dreptate, părinți care ne condamnă și părinți care nu o fac. Noi prestăm un serviciu public. Educația în sine este un serviciu care trebuie să fie pe placul consumatorului, cu ghilimelele de rigoare, părinții sunt beneficiarii indirecți și ei trebuie să fie mulțumiți! Deci e de datoria noastră să explicăm ce facem, de ce facem; dacă dăm teme, de ce dăm, dacă nu dăm, de ce nu. Dacă am avut o anumită atitudine, unora li se pare că suntem prea severi, altora, prea indulgenți, de fiecare dată să explicăm și să avem interacțiuni cu părinții, atât în grup, la nivelul clasei, în ședințele cu părinții, cât și discuții individuale, acele consilieri individuale ale părinților. Aceștia sunt invitați la școală și să încercăm să ni-i facem parteneri și prieteni, nu neapărat dușmani, să ne jignim, să începem să ne suspicionăm reciproc, deoarece interesul este comun.

M S-B: Iertați-mă, într-o situație conflictuală, pe care nu o generează neapărat școala, neapărat profesorul, dascălul, să știți că există opinia la nivelul cadrelor didactice că dumneavoastră personal, ca inspector școlar general, inspectoratul școlar al județului nostru și, în final, ministerul, ca instituții, nu apărați profesorul! E adevărat, e real aspectul acesta?

CAMELIA TABĂRĂ: Nu, nu este adevărat. Profesorul este apărat de un statut, cel al cadrului didactic. Noi, orice chestiune o procesăm cu foarte multă atenție, din toate perspectivele și asta de cele mai multe ori e un proces cronofag și adesea primim acuzații din toate părțile. Fie de pe o „baricadă ”, fie de pe cealaltă. Nu aș putea spune că ministerul sau inspectoratul acuză cumva profesorul într-un fel sau altul. Din păcate sunt și situații în care ajungem la incidente, fie datorită lipsei de tact a dascălului, fie datorită lipsei de unitate de acțiune la nivelul școlii, fie din cauza fisurilor de comunicare. Sunt adică, erori care pot crea probleme majore ! Vorba proverbului – „buturuga mică răstoarnă carul mare!” Sugestiv rămâne cazul pe care l-am avut la Piatra Fântânele (*, un caz tipic, i-aș spune: cazul unui dascăl foarte bun cu reputație recunoscută. Un dascăl care lucra foarte bine, dar care nu a fost atent la componenta emoțională a copiilor. Aceasta s-a dovedit a fi adevărată. Ori, ca educatori, nu putem să stăm pur și simplu pe piedestal și să spunem „de noi n-aveți voie să vă legați, noi facem întotdeauna bine”. La Inspectorat, avem datoria ca orice incident, sau posibil incident, să-l anticipăm și să fim pro-activi ca să-l dezamorsăm din fașă. Dacă lucrurile încep să se tensioneze, foarte greu poți să le aplanezi și nici nu poți să dai dispoziții de suprafață, formale, de genul: „acum mergeți și lucrați bine și eficient împreună, că totul s-a rezolvat !” Copilul, ca să înțeleagă, trebuie să aibă o stare de bine personal și să vrea să participe activ la actul propriei deveniri intelectuale.

M S-B: O altă chestiune arzătoare: salarizarea! Preconizați că sunt șanse ca să se ajungă la un nivel normal, firesc în învățământ? E limpede că a pune pe un dascăl să trăiască cu 1.500-2.000 și un pic de lei, când o carte de valoare, o enciclopedie, de pildă, costă 350 Lei, e insuficient și inuman! Nu vi se pare? Estimați că 2018 va aduce o... „înseninare”?

CAMELIA TABĂRĂ: ...Această chestiune, de la o etapă la alta, s-a reglat. Salariul s-a majorat și continuă să crească, nu se poate nega. Cred că până în 2020 veniturile se vor reașeza și vor crește semnificativ. Marea problemă, am spus-o de fiecare dată, este cea a debutanților! E foarte important ca tinerii să aibă în sistemul de învățământ, la terminarea facultății, o salarizare motivantă ca să vină, ca nouă garnitură. Altfel o să tot vorbim, azi mâine suntem de plecat din sistem și vorbim degeaba! De exemplu la fizică, chimie nu vine nimeni la concurs, câtă vreme salarizarea nu este motivantă. O să rămânem cu un sistem îmbătrânit care nu promovează tinerii și avem mare nevoie de un suflu tânăr în întreaga structură. Nu avem probleme cu plata salariilor, iar mai nou, aceasta se va face direct de către ministerul nostru. Și sumele ce mai sunt de recuperat, în urma sentințelor judecătorești, contabilitatea face calculele și vom fi la zi cu toate restituirile. În acest moment pot să vă spun că s-au restituit peste 90% din aceste drepturi bănești. Iar ca plafon al retribuției, sper din suflet, ca până în 2020 să ajungem la nivel de salarizare europeană.

M S-B: M-a impresionat ceea ce am văzut la Salva. Vă felicit! Ideea înființării unei școli profesionale adevărate, cu continuitate prin angajare, este o soluție viabilă pentru salvarea multor „gimnaziale” de la închidere. Nu-i așa?

CAMELIA TABĂRĂ: Ba da. Referitor la felicitări, nu le merităm noi! A fost ideea lor: Primărie, Consiliul Local, directorul școlii și un colectiv de cadre didactice cu adevărat implicat. Noi i-am susținut doar. Și o vom face întotdeauna, cu absolut toate unitățile de învățământ ce știu să-și ia soarta în mâini, să găsească și să aplice soluțiile ce li se potrivesc. Condiția esențială este ca în zonă să existe cel puțin un agent economic credibil unde copiii să învețe meserie, apoi să-și găsească de lucru. De altfel, vă pot spune că mai avem o asemenea inițiativă la Rodna, de acum doi ani. Au deschis școală profesională. Este o comunitate de romi, unde era riscul de părăsire timpurie a școlii, într-un procent îngrijorător și atunci au propus o profesională ca să învețe o meserie, să nu devină asistați sociali pentru noi toți. Metoda este așadar cea din aceste două localități: ralierea eforturilor - Primărie, Consiliul Local, directorul școlii plus un colectiv de cadre didactice serios, decis să salvgardeze școala de acolo.

M S-B: Vreau să vă supun atenției propunerea extrem de interesantă și fezabilă a d-nei Narcisa Stoian, administratoarea de la „Mon Jardin Patisserie”, din Năsăud. Dânsa susține că dacă guvernul i-ar diminua impozitele, ar fi dispusă ca sumele rezultate, defel neglijabile la nivelul unui an financiar, să le dirijeze integral, direct către școală pentru asigurarea unei baze materiale moderne, adecvate studiului meseriei de cofetar-patisier. Cred că la fel ar gândi toți ceilalți factori economici. E limpede că ar avea de câștigat toată lumea. Ce părere aveți?

CAMELIA TABĂRĂ: Ideea de cointeresare a agentului economic local în destinul școlii e foarte bună și va avea toată susținerea noastră. Chiar mâine vom avea pe această temă o întâlnire la Camera de Comerț a județului, deoarece aceasta este un terț pe deplin fiabil. Suprapune interesul școlii peste cel al agenților economici. Vrem ca începând de anul școlar viitor să existe un fel de monitorizare a practicii și o „verificare” a capacității agenților economici de a susține anumite clase. Toată această zonă de practică, unde copiii învață încercăm să o facem foarte corect, dimensionată pe standarde europene, monitorizată de Camera de Comerț, să aibă toată lumea convingerea că e interesul societății de a se face meserie și nu cumva doar interesul școlii de a-și conserva catedrele, sau specializările și agentul economic bifează pur și simplu acțiunea.

M S-B: O chestiune mai specială, din capitolul „știripesurse”... Se vorbește, printre cei din învățământul nostru județean, că sunteți dură și dificil de abordat. Dacă vreun dascăl are o problemă, poate veni, cu încredere, la dumneavoastră?

CAMELIA TABĂRĂ: Vreau să vă spun că nu am program de audiențe, tocmai pentru ca fiecare cadru didactic, sau fiecare părinte care vine, să poată bate la ușă. Întotdeauna am vorbit cu toată lumea și am explicat fiecăruia situația, rezolvarea din punct de vedere legal. Acolo unde am putut, am ajutat la soluționarea imediată a cazurilor și... nu au fost puține. De exemplu, zilele trecute am primit pe mail o solicitare de la o tânără profesoară care încearcă să se titularizeze. Imediat i-am răspuns și i-am arătat ce pași are de făcut. Repet, telefonul meu e public, afișat și pe site-ul www.isjbn.ro. În ceea ce mă privește cred că e posibil să existe această reputație de „om dur”... Nu cred că este bine să se facă compromisuri de la menirea noastră fundamentală. Bineînțeles că dacă intru într-o școală la și 10 minute, iar profesorii nu sunt la ore, firește că voi începe cu această observație. Ora durează 50 de minute și toată lumea trebuie să fie la oră! Toate micile neglijențe pe care unii le consideră doar mici, care se permit, din punctul meu de vedere sunt abateri grave. Asta îi învață pe copii că se poate și altfel. Poți să lucrezi și fără să fii punctual, că se poate să lucrezi fără să valorifici intens cele 50 de minute ale orei didactice, ba chiar că se poate, din când în când, să mai chiulești fără să fii sancționat... Ori, toate acestea au generat această atitudine la tineri pe care foarte mulți din societatea românească o au în prezent. Adesea le spun: vă place că vedeți în societate oameni neglijenți, superficiali în ceea ce fac? Nu vă mirați. Sunt de fapt sechelele pe care le au din școală. Spun, de câte ori avem ocazia, chiulul și copiatul sunt flagel național și numai dacă toți facem eforturi comune vom reuși să le stârpim. Dacă nu, și veșnic închidem ochii la așa-zisele mici neglijențe, să nu ne mirăm că n-avem oameni care în școală ar fi învățat sau ar fi trebuit să învețe lecția muncii.

M S-B: Vă rog, la final un gând pentru 2018 adresat tuturor celor din învățământ și, în egală măsură părinților și elevilor...

CAMELIA TABĂRĂ: Doamne ajută! Să fim sănătoși! Să avem bunăvoința să facem fapte bune, să ne înțelegem reciproc, într-o atmosferă și pe un ton de încredere reciprocă.

M S-B: Vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu amplu și foarte sincer. Vă urez un CRĂCIUN FERICIT! UN 2018 MAI BUN! SĂNĂTATE ȘI ÎMPLINIRILE DORITE! LA MULȚI ANI!

Mircea Seleușan-Bătrânu

*) „16 copii care învață la Școala Generală din Piatra Fântânele susțin că sunt bătuți, jigniți și umiliți de învățătoarea lor. Unul dintre copii a ajuns la spital cu atac de panică, după ce părinții au chemat un echipaj medical...”. Relatarea este din data de 6.11.2017 – pentru mai multe detalii vezi linkul: http://www.bistriteanul.ro/video--grav-16-copii-sustin-ca-sunt-jigniti-si-batuti-de-invatatoare-unul-a-ajuns-la-spital-cu-atac-de-panica-1509972638354.html

Situația s-a remediat între timp, din câte am înțeles. Trauma din păcate a rămas.