Bolts and Gears – în traducere mot-à-mot Șuruburi și Roți – este echipa de Robotică a Colegiului Național „Liviu Rebreanu"din Bistrița. I-am vizitat la începutul acestei săptămâni la ei acasă, la liceul care a „plămădit” de-a lungul anilor atâtea minți studioase, de renume și prestigiu național și internațional. Îmi ziceam - gândindu-mă pe drum cum să abordez discuția – „nimic nou sub soare. Te duci într-un loc unde excepția e regulă și nu invers. Stai calm, totul e OK”.

Eh, pe sfântu’! Lucrurile nu stau nici pe departe așa. Sunt o „mână de „frumoși nebuni”, vorba marelui scriitor, dispuși la orice efort de cercetare și aplicare practică care ne va demonstra că imposibilul nu există, dincolo de ușa cabinetului 47, corpul B din vestita școală bistrițeană, cu un măr mare verde la poartă, de pe bulevardul Republicii. (Poate că nici asta nu-i întâmplător, dacă te gândești la „mărul lui Newton”!)

Îți vine să strigi „crazy team”! Nu, nu o faci pentru că acești adolescenți, rostești în gând cu onestitate, au desigur dreptate! Cum am mai putea vorbi altfel de progres? Să vă prezint mai întâi echipa, organizarea, maniera de activitate și obiectul muncii lor. Nu o să le spun clasele deoarece nu este reprezentativ. Doar pentru identificare: au între 16 și 18 ani.

Ca minte, cunoștințe și competențe practice sunt undeva, fără nicio exagerare, la nivelul anilor II – IV de facultate de inginerie aplicată, la oricare dintre marile centre universitare din lume! Dar, să facem cunoștință: James Petri și Ilinca Ioana Moldovan – liderii grupului, apoi membri: Dragoș Mureșan, Adina Mastan, Narcisa Bianca Monda, Dan Buzan, Anca Badiu, Răzvan Nașca, Corina Pușcaș, Jessica Petri, Teodora Reu, Cătălin Cornea, Leonardo Ciurcău și Sergiu Petrușca – voluntar, adică participă deocamdată mai puțin la activitățile grupului.

Sper să nu fi uitat pe nimeni. Oricum ierarhia și nominalizarea nu au importanța pe care le-o acordăm noi, cei din viața reală... Ei sunt cu mintea undeva departe, la frontiera dintre secolul XXI și XXII, asta cumva tradus în cea mai apropiată unitate de „timp” și „lume”, pentru amărâta noastră de percepție, împiedecată încă la nivelul genunchelui broaștei, de unii chiar bucuroși că se mai taie pe undeva vreo pamblică!

Au început să lucreze împreună din noiembrie 2015. James: „În primul rând am învățat foarte multe, ne-am cunoscut ca și echipă și ne-am dezvoltat în așa fel ca să putem lucra unul cu celălalt și am învățat că nu se rezumă totul la un „eu”. La nivelul unei echipe trebuie să se ajungă la un „noi”.

Și domnul profesor Ciprian Mureșan ce rol are? „Domnul profesor nu ne ajută când vine vorba de conceperea, construirea robotului și de programarea lui. Acolo, el este de părere că acest concurs se adresează elevilor de liceu și de aceea doar copiii ar trebui să lucreze la el. În schimb ne ajută când trebuie făcute actele, aprobările și partea legală”.

Proiectarea și construirea propriu-zisă? Dragoș: „Tot ce am făcut până acum și ce probabil o să facem și de aici înainte e învățat și făcut de noi, de pe internet, de la oameni ca James, care au o oarecare experiență în domeniu sau pur și simplu am improvizat”.

Cât de eficient este ceea ce fac? James: „Să dăm un procentaj... Undeva între 70-80%!”

Referitor la ce? „Ca și echipă ne încadrăm destul de sus, dacă ar fi să divizăm acel procentaj. Suntem un colectiv sudat. Nu avem bisericuțe. Toată lumea lucrează în departamentul unde a ales. Accentul a căzut pe partea de a învăța și de a aplica practic cu întregul colectiv elementele specifice ale acestei munci atât de complexe. Foarte succint: mă refer la Știință, Tehnologie și Inginerie de top... Tocmai de aceea conlucrăm cu trei profesori: domnul Constantin Rus, la fizică, domnul Ciprian Mureșan IT și doamna Liana Țirău, la biologie... Sunt din aceste discipline multe elemente de frontieră unde noul se adaugă în fiecare zi, în fiecare oră, secundă... Și apoi este și partea de robot. Anul acesta nu s-a insistat decât atât cât a fost necesar ca să învățăm, să progresăm în această lume, complet diferită de cea de afară. Acum, în ultima lună, înainte de concurs vom accentua partea aceasta”.

Ce concurs? „BRD - FIRST Tech Challenge – de la București, în 23-25 martie 2018”.

Adică: Banca Română de Dezvoltare organizează această competiție în domeniul tehnologiei... Ioana: „First – nu înseamnă neapărat „primul”. Este de fapt un acronim: „competiție pentru inspirație și recunoaștere a științei și tehnologiei”, un concurs lansat în 2015 în SUA. Puteți să priviți filmul prezentat pe pagina noastră de Facebook, filmul american avându-l ca protagonist pe celebrul actor Morgan Freeman... FIRST is #more-than-robots - „First e mai mult decât roboți”. Din 2016 concursul s-a răspândit în întreaga lume. La noi în țară a fost implementat și finanțat de BRD-București în 2017. Acum vom participa la ediția a II-a a acestui super-concurs internațional de robotică, „Cea mai mare competiție de Robotică pentru licee”, unde vom reprezenta firește municipiul nostru, Bistrița”.

Le-am admirat seriozitatea și ușurința de a vorbi despre departamente: proiectare, asamblare, execuție, PR, prezentare și căutare de sponsori, software etc. Cătălin: „Ce faci aici, nu faci nicăieri altundeva! De aceea e atât de frumos și incitant aici la cercul nostru de robotică”, iar Jessica a adăugat: „Fiecare a venit în echipă ca să lucreze într-o anume specializare, dar dacă stau să mă gândesc bine, fiecare a învățat ceva nou. Intri și nu ști la ce să te aștepți, nu ști ce va urma, dar pot să garantez că odată intrat într-un grup de robotică o să ieși o persoană total diferită și o să dezvolți anumite direcții de afirmare, un anume potențial despre care nici nu știai că ar exista în tine. Nu se poate descrie în cuvinte ce satisfacție enormă resimți, realizând, să zicem robotul, brațul sau alt membru prostetic (mână artificială, bionică) făcându-te util societății, oamenilor aflați în necaz”.

Dar să-i vedem efectiv la lucru:

Și ca element de senzație – te surprinde când auzi și vezi ce înseamnă preocuparea adevărată pentru semenii noștri, aflați în suferință, fără gândul obstinat la vreun câștig material! – Mâna „bionică” a lui James Petri:

În loc de concluzii, i-am rugat să se gândească la un mesaj, din suflet, pentru ceilalți elevi și din alte școli, tineri din societatea zilelor noastre. Iată ce au avut de spus:

Ioana: „Nu vă fie frică! De fiecare dată când aveți o oportunitate și aici nu vorbesc numai de robotică, care vă surâde cât de cât, nu vă fie frică să profitați de ea, pentru că viața e scurtă și nu știți ce anume vă poate schimba radical destinul! Așa că scăpați pentru totdeauna de frică. E cel mai mare impediment pe calea dezvoltării noastre!”.

Dragoș: „Ca mesaj aș vrea să răspund cu un îndemn al mentorului nostru, domnul profesor Ciprian Mureșan: Nu-i important că ai ratat autobuzul, numai să nu pierzi ocazia!”.

Cătălin: „E foarte important să știi să înveți din greșeli!”

James: „Omul poate să facă, să realizeze orice, atâta timp cât o dorește cu adevărat”.

Le mulțumesc pentru lecția lor de viață... Propun să le ținem pumnii și să le urăm mult succes și multă baftă la marele concurs de Robotică din 22-25 martie 2018, de la București. Doamne ajută!

Mircea Seleușan