Mă grăbeam ieri spre Târgu Mureș. La ieșirea din Dipșa, din goana mașinii, nu mică mi-a fost mirarea când am revăzut-o, în buza drumului, pe draga de Bianca... O fetiță cuminte, la locul ei, foc de harnică și descurcăreață. Ea mi-a vândut toporași și viorele, anul trecut.
Mai are două surori acasă, pe Magda, mai mare și pe Alina, mezina familiei. Evident că, după masă, la întoarcerea acasă, m-am oprit. Era tot acolo.
- Bianco! Să te văd! Pfui, pe tine! Să nu te deochi! Ce mare și frumoasă ai crescut! Acum trebuie să fii în clasa a II-a, nu? (Mi-a confirmat dând din cap, cu privirea în pământ). Ce faci, ai deschis „magazinul”? – am întrebat-o râzând, ca să sparg gheața.
- (Ea, cu un glas timid, nu-și mai aducea bine aminte de mine) Da, domnu’...
- Ce ghiocei frumoși ai! De unde-s?
- Păi, din Râpa Tătarului, de sub lăstăriș.
- Tu i-ai strâns?
- Eu, dar nu singură. Am fost când s-o făcut ziuă cu Magda și cu Alina. Primele am fost noi! I-am adunat pe cei mai mari și mai frumoși... Apoi i-am ales: 3 mai mari cu 2 mai mici și cu 2 frunzulițe verzi. I-am legat cu ață, cu mare grijă să nu se rupă. I-am udat cu apă de la Fântâna Popii, că aia ține cel mai mult. Și la răsaduri numa’ de-acolo aducem cu vadăra, cu găleata aia mare... Uite ce marfă avem! – îmi întinde, mândră, un buchet de ghiocei.
- Da. Sunt foarte frumoși. Da' firma cine ți-a făcut-o?
- Tata. „Măi tată, i-am zis tare, vrei să câștigăm bani ? Vrei? D-apoi trebe firmă, scăunel, vas cu apă, câte un pic de hârtie... crepinată, c-am fost cu mama în piață și-am văzut că așa se face... Faci! Dacă vrei bani! Ai auzit? Că eu nu mai fac comerțu’ ca la noi pe uliță. Aici vin domni și doamne bine!
- Și ce-a făcut taică-tău?
- Păi, ce să facă? O luat o bucată de pal și o vopsit-o cu negru, cum i-o rămas de la crucile din cimitir și pe urmă eu i-am scris pe o foaie de caiet „Ghiocei Primăveri”. O venit Laurean, paznicu’ de la primărie și-o scris cu alb, că știe să scrie cu litere așa mari să înțeleagă tot omu’!
- Bine Bianca, dar tu nu auzi cum sună? „Ghiocei Primăveri”... E bine?
- Nu! Eu am spus „ghioceii primăverii”!
- Și cu câți de „i” se scrie?
Se uită atent la mine și, brusc, începe să râdă:
- Cu doi!
- Dar pe firma ta e scris peste tot cu un singur „i”. De ce?
Mă așteptam să zică că-i vinovat Laurean, dar nu a fost așa.
- Păi... nu le-o mai ajuns palu’ și mie îmi trebuia urgent firma, că eu de azi am început comerțu’!
- Și ai avut ceva clienți?
- Ba bine că nu! Uite două hârtii de 10, una de 5 și de 1 leu să tot fie încă vreo 8-10. Stai că am și pițule! Auzi!
- Și cât e buchetul la tine?
- Păi, m-am gândit că 1 Leu! Ce, vi se pare mult?
- Nu. Cum așa? Dar de ce 1 și nu 2?
- Păi e pentru noi femeile, de 8 martie, ca să fie toate fericite! Sunt o fată cinstită! Eu sunt mică și așa-i bine: 1 Leu! Eu le dau la toate de 1 Leu FERICIRE...!
M-a lăsat fără replică. I-am cumpărat mai multe buchete și am plecat vesel că am reîntâlnit-o. Bianca, Bianca!
Mircea Seleușan
.jpg)
0728-237 215
