Unul din obiectivele principale ale recentei mele activități jurnalistice este și va rămâne ș c o a l a  și  e l e v i i, educația și formarea tinerei generații pentru un altfel de mâine, mai ferm, mai fezabil și mai bun. Îi asigur pe toți foștii mei colegi, din toate unitățile de învățământ ale județul nostru că le stau la dispoziție cu toată deschiderea, dacă au ceva important și interesant de comunicat, indiferent că vorbim de Miceștii de Câmpie, de Șanț ori Târlișua. Nu am fost și nu voi fi adeptul simplist al ideii convenabile că numai „elitele” trebuie promovate. Din contră, mi se pare onest și necesar ca și munca dascălului de la Romuli, de exemplu, să fie popularizată, dacă are ce arăta lumii. Așadar apelați cu încredere!

Doi dascăli inimoși, devotați cauzei: doamna Sorina Cazac, profesoară de limba și literatura română și domnul Dănuț Archiudean, profesor de istorie. O școală cu profil tehnic de peste 40 de ani: Colegiul Tehnic „Grigore Moisil” din Bistrița și un adevărat Muzeu etnografic, deschis la parterul clădirii principale, într-o fostă sală de clasă. Sute de exponate, majoritatea din secolul trecut: articole de îmbrăcăminte, încălțăminte, țesături, de la carpete la cuverturi de pat, ceramică diversă, unelte și accesorii din gospodăria țărănească, chiar mai vechi de un secol – toate aduse de elevii școlii, de peste 10 generații, donate cu dragă inimă de familiile acestora.

„Omul sfințește locul!” În cadrul muzeului funcționează și Cercul de etnografie și folclor „Zestrea satului”, condus de cei doi profesori. Pentru o mai bună informare îi dăm microfonul domnului profesor Dănuț Archiudean:

„Nu am urmărit aducerea performanței interpretative a elevilor noștri la nivel de prestație scenică profesionistă, ci ne-a interesat mai mult autenticul, frumosul frust al fiecărei zone de baștină a acestor copii” – a ținut să precizeze și doamna profesoară Sorina Cazac. „Gândiți-vă cât de heterogen este grupul nostru. Avem elevi din clasele de liceu, de la a IX-a și până într-a XII-a, dar și mulți proveniți de la școala noastră profesională. Nu sunt artiști și nici nu urmăresc în mod intenționat să facă o carieră artistică. I-am ajutat și i-am lăsat să se exprime. Costumele, obiectele sunt aduse de ei. Cântecele, versuri, muzică sunt înregistrate, pe teren, tot de ei, cu ajutorul domnului profesor Dănuț Archiudean, aparatura de înregistrare și redare fiind pusă la dispoziție de conducerea școlii. În prezent, ne pregătim pentru un nou concurs, la nivel județean unde sperăm să avem rezultate bune. Avem un nou repertoriu, vom lucra un alt obicei cu alte costume... Îi văd de la an la an și mă bucur să constat că a crescut în ei gradul de omenie, respect reciproc și prețuire adevărată. O dată deschisă lada de zestre a neamului nostru, cu siguranță că-i va face mai buni prin tot ceea ce le oferă după atâtea mii de ani de trăiri și experiențe de viață: suflet simplu, curat și bun, întărit de credința în Dumnezeu și de dragostea curată față de valorile perene ale neamului nostru românesc!”

Bine spune, în cântecul său Gabriel Flueraș, elev în clasa a XII-a: „ca și floarea cea de prun / așa-i neamul meu cel bun / și mi-i drag să veselesc cu neamul meu românesc”:

Nici fetele nu se lasă mai prejos. Ele vin cu un obicei de nuntă, oferind „colacul cel bun cu nuci și mere” la casa miresei.

Costumele lor sunt foarte frumoase, dar ce frumoși sunt ei, fetele și băieții îmbrăcați cu aceste haine de sărbătoare! Adolescența, puritatea sufletului lor, la început de drum, primii fiori ai dragostei – toate vizibile în pozele minunate de mai jos – te fac să te gândești într-o notă mai optimistă la viitor.

Bună treabă au făcut și fac acești doi dascăli adevărați de la Colegiul Tehnic „Grigore Moisil” din Bistrița, Sorina Cazac și Dănuț Archiudean, cu „mâna aceasta de elevi”, tehnici ca ocupație și profesie, dar atât de pătrunși de fiorul umanist al o m e n i e i - scoasă la lumină din  l a d a  de  z e s t r e  a vajnicelor noastre sate bistrițene și năsăudene. Era și timpul să se întâmple o schimbare de macaz, dinăuntru. Nu vi se pare?

Mircea Seleușan