În timp ce unii dintre bistrițeni sărbătoreau, după puteri, prima zi de primăvară, domnul Eugen făcea slalom printre cărucioare – împărțind, în dreapta și-n stânga, mărțișoare tricolore, într-un supermarket din Bistrița, îmbrăcat în costum popular. „Clop cu pană de păun n-am avut, e mai greu de procurat…”

Chiar dacă cei mai răutăcioși din fire au impresia că „face niște vocalize de te doare capul” și își închipuie c-ar trebui să fie mai discretă când dă tonul în corul Bisericii de la Coroana – ce-i al ei este pus deoparte! A condus Școala Populară de Artă în fosta Casă a Argintarului din 1987 până în 2013 și s-a luptat în instanță pentru ea...!

Este elevă în clasa a XII-a la Liceul de Muzică „Tudor Jarda”, are o voce minunată și un zâmbet cuceritor, este mereu plină de energie și planuri mari. Visează să dea examen la Conservator dar și la Psihologie și este una dintre domnișoarele îndrăgostite din Bistrița care va sărbători 14 februarie susținând concerte...

Nu știm cum o cheamă, nu știm cine este dar, din puținele cuvinte pe care le-a spus în fața camerelor de filmat, am înțeles că este o tânără asistentă medicală de o rară modestie. Martorii au numit-o „îngerul păzitor” al fetiței de 5 ani pe care a resuscitat-o până când au sosit echipajele de urgență...

„Coșbuc are încă sămânță la Bistrița! Și ne lăudăm cu asta!” exclama zilele trecute domnul Eugen Iedean, în fața Sinagogii din Bistrița unde venise să asiste la spectacolul dedicat unui alt poet teribil al literaturii românești contemporane, ca și domnul Iedean însuși care și-a lansat anul trecut primul volum de versuri...

Cristina a avut parte aseară de o onoare deosebită. A purtat costumul popular al bunicii și a fost una dintre puținele tinere prezente la Balul Însuraților îmbrăcată tradițional, într-una dintre cele mai importante zile ale României.

În perioada comunistă, comuna Maieru avea una dintre cele mai mari rate de natalitate din țară. Zeci de femei erau premiate de către comuniști cu „medalia maternității” pentru a le recompensa pentru cele cel puțin 10 nașteri. Cornelia Vîrtic despre mamele eroine din Maieru: „nu și-au mâncat sufletul și n-au renunțat la ei”.

Dacă drumurile te poartă prin apropierea Colegiului „Liviu Rebreanu”, ai toate șansele să-l întâlnești pe profesorul Ivănescu – celebru pentru umorul și exigența sa proverbială. „...Nu prea mă vizitează elevii... I-am cam tăbăcit, metaforic vorbind, dar dacă-i lași pe copii după mintea lor, nu ajung nicăieri... Se pierd pe drum...”

Trăim într-o lume a valorilor superficiale, a banilor care fac legea şi distrug principiile morale ale unei societăţi care devine pe zi ce trece tot mai bolnăvicioasă. În acest vârtej al omenirii conduse de reguli imorale, într-un colţ din judeţul nostru trăieşte frumos o familie în care bucuria vine din simplitate. Familia Homei.

Serbările Bistriței Medievale s-au încheiat de câteva zile, iar impresiile se decantează, încă, se trag concluzii și deja se fac planuri pentru ediția de anul viitor. Florin Săsărman, președintele executiv al Asociației Bistrița Medievală, consideră că au fost și aspecte care pot fi îmbunătățite, dar ele nu au impietat frumusețea festivalului.

Trăiește zi de zi, alături de elevi, o experienţă fascinantă, chiar dacă este epuizant să gestioneze 101 reacţii sau să valorizeze potenţialul covârşitor al copiilor. Dar se încăpățânează să sară coarda, chiar într-un picior și să facă sfoara de la o idee năstruşnică la alta, convinsă că talentul e o rază, iar Dumnezeu e mai mare decât soarele.

Este profesoară de 15 ani la „Liviu Rebreanu”. Pentru că a avut șansa unor întâlniri admirabile. A avut profesori pe care să-i admire și de la care să învețe. A avut și are elevi pe care să-i admire și de la care să învețe. Să fii dispus să-ți pui întrebări, să găsesti raspunsuri, să vezi fiecare zi și oră ca pe o provocare...

Este profesoară la Colegiul “Andrei Mureşanu” de aproape 18 ani, şi-a virusat elevii cu pasiunea ei pentru literatură contemporană şi pentru filme, surprinde în fotografii miracolul lumii din preajmă şi regretă că nu a scris „Teatrul lui Sabbath” sau „Lunetistul”. Tulburătoare, misterioasă şi răscolitoare de lumi adânci – Karina Wechter Ciuruş!

A parcurs toate etapele emigrantului român, a ajuns în Spania "sin papeles", a fost muncitor pe câmpiile din Castilla la Mancha, apoi sezonier într-o fabrică de paleți sau culegător de cireșe în Caceres iar acum este nominalizat de liberalii spanioli ai Partidului Libertății Individuale pentru locul 3 pe listele pentru Parlamentul Europea

Pentru că uneori uităm să ne bucurăm de lumea minunată în care trăim, pentru că, în ciuda grijilor şi a necazurilor care ne copleşesc deseori ignorăm cea mai de preţ comoară – oamenii de lângă noi – Bistriţeanul.ro vă propune de azi o campanie specială: O lume fantastică, graţie unor oameni extraordinari!

Maria Daniela Cioancă este o surpriză plăcută și continuă, pe măsură ce o descoperi. Bistrițeanca frumoasă foc, educată și foarte tânără, o copilă - ai spune când o vezi, conduce cu grație prin Europa un camion care încărcat ajunge la 40 de tone. În pauzele de odihnă își pune rolele în picioare și vizitează orașele prin care ajunge.

Cosmin Mocan a plecat din Bistriţa de aproape 11 ani, a poposit prin Barcelona (Costa Brava, mai precis) vreo 6 ani, şi-a cunoscut aici viitoarea soţie, iar după căsătorie, a decis să se mute în oraşul ei natal – Liverpool. A trimis 356 de CV-uri până să fie chemat la un interviu, dar acum este aproape de vârful piramidei.

Lumea are impresia că toţi cei care locuiesc peste hotare o duc nemaipomenit. Dar adevărul este că viaţa nu este aşa de roz cum pare. Denisa Tudorachi, stabilită în Dublin (Irlanda) împreună cu soţul şi fiul ei a simţit-o pe propria piele. „Peste tot lucrurile s-au schimbat, criza a lovit toate ţările, lucrurile nu mai stau ca acum câţiva ani...”

Robert Szorenyi a plecat din Bistriţa în vara anului 2007, la câteva luni după ce s-au deschis graniţele cu Marea Britanie şi Irlanda şi s-a stabilit chiar în oraşul de baştină a actorului Pierce Brosnan din filmele cu James Bond. Un mesaj pentru bistriţeni? “Mult curaj şi putere ca să treacă peste perioada nefastă din ţară.”

Fără să fie genul “pictez de când mă ştiu”, fără a avea, în primii ani, un model feminin din istoria artei – Georgiana Vrânceanu Cotuţiu s-a visat pictor şi a reuşit să-şi împlinească visul. Încearcă, în fiecare sâmbătă, la Scenica, să desluşească misterele culorilor sau magia tainică a luminii, alături de copii...

Se mișcă precum peștele în apă într-o lume dominată de bărbați: cea a afacerilor la nivel mare. Conduce cu nonșalanță un mic imperiu, fără să lase nici o secundă să se vadă eforturile supraomenești pe care le face pentru a-și menține bussines-ul în vârf.

Îi place rigoarea nemțească și creativitatea românească. De aceea, face tot ce-i stă în putință să le îmbine. Este creativă, pentru că este româncă, dar respectă și impune reguli stricte în munca ei, mai ceva ca urmașii lui Goethe. Pentru că altfel, nu ar rezista.

Îi place la nebunie să se ”joace” cu mintea copiilor, să le exploateze creativitatea, să îi împingă spre cunoaștere. Asta e menirea ei în viață, de la care s-a abătut doar pentru scurt timp. Dar la care s-a întors și bine a făcut!

Toată ziua e în bucătărie, pentru că are un copil și vrea să-i pună pe masă mâncare ... ca la mama acasă. Și s-a gândit că și alte mame ar vrea să facă același lucru, dar nu au timp suficient pentru a sta la cratiță sau poate chiar nu se pricep să gătească. Așa că face ea mâncare pentru toată lumea!

Este fiică de preot și a crescut, împreună cu ceilalți 5 frați ai săi, după reguli stricte, care nu permiteau abateri de la morala creștină: iubire față de semeni, corectitudine și modestie. Rigori de la care nici acum, când are de gestionat cel mai puternic brand al județului nostru, Ana Maria Muscar nu-și permite nici o abatere.

Ar fi vrut să devină pictoriţă, dar un accident grav, soldat cu fractură craniană, i-a afectat nervul optic, fiind nevoită să se îndrepte spre Filologie. Vorbeşte cinci limbi străine, a străbătut pe jos 6000 de kilometri pe drumurile judeţului, a adunat aproape 10.000 de fotografii şi a realizat 50 de albume despre Bistriţa şi împrejurimile sale.

Nu crede în noroc. Are însă convingerea că prin muncă şi stăruinţă ajungi să faci ceva cu pasiune, să crezi în ceva cu ardoare! Viorica Cira, profesor de geografie cu state vechi în meserie, este prima femeia preşedinte a organizaţiei care îşi pune resursele şi talentele în sprijinul comunităţii: Rotary Club Bistriţa Nosa.

De peste trei decenii formează oameni. Pentru că, asta e menirea ei! Și nu s-a pus contra destinului, ci chiar l-a ”ajutat”: Smaranda Florean a ajuns dascăl pentru că asta și-a dorit încă de când era ea pe băncile școlii, în postură de elev. A stat cu burta pe carte, a învățat și acum îi învață ea pe alții. Step by step!

În familia ei e ca în armată, chiar dacă nimeni de acolo nu are legătură cu sistemul: regulile se respectă, nu se discută! Asta, în ciuda faptului că își învață copiii că pot face orice în viață. Cu o singură și esențială condiție: prin ceea ce fac să nu-i deranjeze pe cei din jurul lor și să nu le fie rușine de faptele lor.

A bătut mingea în fața blocului cu băieții, toată copilăria ei. Mingea de fotbal! Dar a ajuns să facă performanță cu mingea de ping-pong. Are zeci de medalii și campionate câștigate, care au adus bucurie unei nații întregi, dar acum se bucură de cel mai frumos ”titlu” din viața ei: cel de mamă!