Copleşiţi de griji, necazuri sau întâmplări dramatice care ne bombardează aproape zilnic – uităm, deseori, să ne bucurăm de darul extraordinar pe care l-am primit de la Dumnezeu – de oamenii de lângă noi, oamenii pe care îi admirăm, oamenii care ne influeanţează viaţa pozitiv, prietenii care ne salvează sufletul, cunoştinţele care prin câteva cuvinte ne-au rămas definitiv în suflet, oamenii pe care îi iubim sau care se situează de cealaltă parte a baricadei, ajutându-ne şi ei să evoluăm, să devenim mai puternici – oamenii luminoşi şi frumoşi care nu s-au lăsat înfrânţi de viaţă.

Despre aceştia (şi, poate, despre mulţi alţii) Bistriţeanul.ro îşi propune să vă povestească – în zilele şi săptămânile care urmează... Azi ne-am oprit la Ramona Telcian.

Dintr-un sătuc bistriţean, pe scenele occidentale

Deşi s-a născut în Năsăud iar de la aproape 2 ani locuia împreună cu familia ei în Ciceu Giurgeşti – Ramona Telcian este convinsă că “a avea rădăcinile “la ţară” este un lucru foarte bogat” şi crede cu tărie că “baza autenticităţii noastre româneşti este în satul nostru. Sper ca nebunia aceasta a globalizării să nu atingă foarte tare rădăcinile românilor…”

Este profesoară la Liceul de muzică “Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca şi împreună cu soţul ei, Gustav Jannert, susţine periodic concerte în Suedia – ţara de baştină a soţului ei şi locul în care îşi petrec şi verile.

“O zi din viaţa mea.... e foarte colorată. Dimineaţa îmi duc băieţelul la grădiniţă. Sunt zile în care am ore dimineaţă, altele în care studiez dimineaţa şi am ore de vioară abia după-masa. Încerc să petrec cât mai mult timp cu familia. Între mine şi Gustav s-a stabilit un orar care să ne permită să studiem, să predăm şi să fim o familie. Încercăm să fim nişte părinţi prezenţi şi ni se pare cea mai creativă şi minunată meserie din lume! Nu simţim că muzica este o piedică, ci o împlinire” a povestit Ramona Telcian pentru Bistriţeanul.ro, convinsă că un muzician trebuie să studieze bine şi calitativ, mai ales în cazul muzicii de cameră pe care cei doi soţi au ales-o – o artă foarte complexă şi socială.

“Implică studiu individual însă şi împreună, iar studiu nu înseamnă doar activitatea degetelor, a raţiunii, a emoţiilor sau credinţelor… Noi studiem şi discutând pur şi simplu despre partitură sau comparând diferite interpretări. Primim ajutor şi de la prieteni muzicieni care ne ascultă şi ne îndrumă înaintea concertelor. Desigur, nu suntem la nivelul celor care s-au dedicat exclusiv muzicii…” mai spune Ramona Telcian.

Fără Facebook şi televizor...!

Nu are pagină de facebook şi nici televizor şi, recent, a constatat că se poate trăi prea bine şi fără telefon mobil. “E foarte bine şi nu simţim nevoia. Relaţii interumane se pot face în diferite alte moduri. Este o alegere de familie pe care nu o regret.”

Cei doi soţi – Ramona şi Gustav Jannert sunt îndrăgostiţi de natură, iubesc să-şi petreacă timpul citind şi de două ori pe lună nu uită să treacă şi prin Giurgeşti.

Inedit: Gustav Jannert dirijează un cor bisericesc în Giurgeşti

Cam la fiecare două săptămâni, Ramona îşi însoţeşte soţul în satul ei natal, în Ciceu Gurgeşti, acolo unde Gustav coordonează activitatea muzicală a corului bisericesc: “Soţul meu lucrează acolo şi dirijează două coruri din Giurgeşti – unul de copii şi unul de persoane adulte. A început să lucreze cu ei din 2008, iar de atunci tot încearcă să-i facă mai buni. Este o relaţie foarte frumoasă. Ideea s-a născut din baza culturală suedeză – acolo fiecare comunitate are cel puţin un cor. Orice sat de acolo are o viaţă muzicală deosebită….”

Ramona şi Gustav Jannert s-au convins, de altfel, că o viaţă muzicală bogată nu înseamnă neapărat un oraş bombă în care se petrece totul la cel mai înalt nivel. “Credem că toate nivelele muzicale ar trebui să coexiste, desigur, cu o condiţie: ca dorinţa şi munca să fie cât mai aproape de autentic şi de sinceritate. Fiecare are o anumită conjunctură şi posibilitate, însă cred că muzica există în sufletul fiecărei persoane…” mai povesteşte Ramona Telcian.