A absolvit Universitatea “Al. I Cuza” din Iaşi Facultatea de Litere dar şi Universitatea de Arte şi Design din Cluj Napoca, este profesoară la Colegiul “Andrei Mureşanu” şi este nelipsită de la evenimentele culturale esenţiale, luminând totul în jur cu prezenţa-i sclipitoare.

“Am ales Facultatea de Litere, fără să mă gândesc la profesie. Atunci, credeam că o să devin traducătoare! În anul III de facultate, am lucrat 2 luni, cu jumătate de normă, ca profesor suplinitor, la o școală din Iaşi. A fost dragoste la prima vedere. Cred că atunci am hotărât!” a povestit Karina Wechter Ciuruş pentru Bistriţeanul.ro recunoscând că este o profesie puţin obositoare: “E obositor, dar oboseala, în sine, o simți acasă, după ora 14. Însă doza asta permanentă de tinereţe şi voioşie te ţine în priză: ești mereu conectat la viață.”

Iaşi – un “MUST SEE”

Îndrăgostită până peste urechi de un tip, student la Iași, i s-a părut firesc să urmeze cursurile Facultăţii de Litere acolo. Iubirea lor s-a stins repede, în schimb Karina Wechter Ciuruş a rămas pe veci îndrăgostită de capitala Moldovei. “Îmi este permanent dor de Iași. Dor… un cuvânt care vibrează în mine atunci când vine vorba de Iași. Cu clasele la care sunt dirigintă, fac mereu câte o excursie la Iași. Este un “MUST SEE”!” avertizează Karina Wechter Ciuruş amintindu-şi una dintre întâmplările hazlii ale examenelor studenţeşti: “La examenul de traduceri din anul II, într-un text pe care îl aveam de tradus, apărea cuvântul „harbuz”. La vremea aceea nu știam ce înseamnă. M-am foit în stânga şi-n dreapta, încercând să aflu ce putea fi. Desigur, profesorul nu a rămas indiferent la tot freamătul ăsta şi m-a întrebat ce doresc. Când i-am zis că nu știu ce înseamnă „harbuz”, a exclamat: „Lubeniţă, dragă, lubeniţă!” O bună bucată de vreme mi-a zis “Melon”.

Şi-a virusat elevii cu pasiunea pentru filme şi literatură contemporană

Să tot fie vreo 18 ani de când Karina Ciuruş lucrează la Colegiul Naţional “Andrei Mureşanu”, unde predă engleză şi germană, fapt care-i permite să abordeze teme extreme de diverse. “Ce mă inspiră? Greu de zis. Dacă munca pe care o faci se aliniază cu ceea ce simți, totul devine “inspiring”. Cred că am reușit să stârnesc interesul pentru literatură. Elevii mei citesc. Citesc literatură contemporană. I-am virusat şi cu pasiunea mea pentru filme!” admite Karina Wechter Ciuruş şi recunoaşte totodată că învaţă mereu de la elevii ei o grămadă de lucruri despre Viață!

Fetiţele ei, în schimb, merg la şcoală la “Liviu Rebreanu”: “Ilinca se bucură că nu sunt profesoară la școala unde învaţă ea, iar Sofia mă întreabă de ce nu vin să predau la școala ei. Există momente de „gelozie’’; de foarte multe ori nu am fost alături de ele în prima zi de școala, deși… evident şi-ar fi dorit….” mai povesteşte Karina Wechter Ciuruş.

Nu are o strategie anume pentru a intra în categoria “profesorilor de gaşcă” dar elevii ei se bucură când intră în clasă. “Cu siguranță nu mă iubesc toți, dar cred mă respectă. Nu am o strategie anume, “things just happen”! Nu am ieșit cu ei în cluburi, dar am fost cu ei la întâlniri literare, la spectacole şi concerte, iar rezultatele nu au întârziat să apară…”

Citeşte. Cărțile o echilibrează mereu…

“Avem o școală pur teoretică; e greu să transformi informația în practică. Geografia, matematica, chimia, limbile străine ar trebui să fie uneltele necesare în drumul copiilor spre maturitate” remarcă pentru Bistriţeanul.ro Karina Wechter Ciuruş, pasionată, între altele şi de fotografie, pentru care nu are întotdeauna suficient timp, din păcate.

“Atunci când nu pot să-mi iau aparatul foto şi să plec, mă uit la fotografiile altora. Sunt câteva site-uri pe care le urmăresc constant. Se mai umple şi așa golul…”

În rest, în timpul rămas liber, cel mai mult îi place să citească: “Cărţile mă echilibrează mereu…”

Regrete sau neîmpliniri…?

“Numai Edith Piaf nu regretă nimic! Parafrazându-l pe Paler, aş putea spune că regret greșelile nesăvârșite încă. Uite, ăsta ar fi un regret: nu am scris eu „Teatrul lui Sabbath” sau „Lunetistul”. Dar după ce citești „Casa somnului”, cum să te mai apuci de scris?”

Dacă ar fi fost să aleagă altă meserie în locul celei de profesoară de limbi străine – Karinei Ciuruş i-ar fi plăcut să predea desen. “Sau să fiu „vitrinieră” (dacă există aşa ceva…:) Să aranjez vitrine….” mărturiseşte Karina Ciuruş.

Prin intermediul rubricii de PORTRETE „O lume fantastică – un om extraordinar” Bistriţeanul.ro îşi propune să vă re-amintească faptul că, în ciuda grijilor şi a necazurilor care ne copleşesc deseori, merită să ne bucurăm de acest dar extraordinar pe care l-am primit de la Dumnezeu – de oamenii pe care îi admirăm, care ne salvează sufletul, care – prin câteva cuvinte sau fapte – ne-au rămas definitiv în suflet.. În acest sens, puteţi reciti şi impresiile despre Ramona Telcian sau Gelu Vlaşin.