„Unii dintre elevi mă vizitează și acum. Alții nu prea mă vizitează... Sunt cam pretențios din fire, ce să zic...? I-am cam tăbăcit, metaforic vorbind, dar să știți că au fost unii care mi-au spus, peste ani, că le-a prins bine tăbăceala aia... Dacă-i lași pe copii după mintea lor, nu ajung nicăieri... Se pierd pe drum...” ne atenționează domnul Ivănescu zâmbind șmecherește și adăugând că a avut copii și în lotul național de matematică.

„De exemplu, Dorel Bozga, cercetător la Grenoble, acum...! L-au pus și la panoul de onoare din holul colegiului!” subliniază profesorul de matematică zâmbind cu mândrie și înfoindu-se ca un  cocoș.

Iar dacă-l întrebi ce anume îl face fericit în lumea asta – profesorul Ivănescu – din 1976 pe baricade la „Liviu Rebreanu” – răspunde fără ezitare:  „Performanțele copiilor mă fac fericit! Sunt fericit când văd soarele sau natura asta incredibil de frumoasă! Sunt fericit că mă înțeleg bine cu nevastă-mea și nu facem scandal... ”