Toată lumea o știe pe Mihaela Șteff - Meruțiu doar din postura de campioană. Și e firesc să fie așa, pentru că, de când a pus mâna pe paletă și a ajuns la masa de tenis, Mihaela nu a ratat aproape nici un titlu național și european. Individual sau cu echipa, la junioare sau la cadete, bistrițeanca noastră are, pe numărate, următoarele titluri adjudecate: de 9 ori campioană europeană la cadeți și juniori, de 5 ori campioană europeană la seniori (de 2 ori la echipe și de 3 ori la dublu feminin), de 2 ori vicecampioană europeană la seniori la simplu, de 2 ori medalie de bronz la campionatul mondial pe echipe, seniori, de 2 ori locul 5 la olimpiada de la Sydney, la simplu și la dublu, locul 3 la Cupa Mondială în proba de simplu, de 4 ori câștigătoare a Ligii Campionilor Europeni (o competiție de calibrul Champions League la fotbal), de 3 ori câștigătoare a Campionatului Germaniei pe echipe și de 2 ori vicecampioană, de 4 ori câștigătoare a Campionatului Italiei pe echipe, vicecampioană în campionatul Poloniei pe echipe, câștigătoare a Cupei Poloniei tot pe echipe, cea mai bună clasare în clasamentul mondial (locul 3 în 2001), iar în clasamentul european locul 1 în același an.

Ce mai are în palmares Mihaela? Din 2000 este Cetățeană de onoare a municipiului Bistrița, din anul 2005 la Prundul Bârgăului, din 2006 la Comuna Chiuiești, județul Cluj, iar din 2011 la Bistrița Bârgăului. În 2000 și 2005 a fost laureată a sportului românesc, în clasamentul celor mai buni sportivi din țară. Iar, ca o cireașă de pe tort, în 2005 președinte Traian Băsescu i-a înmânat Ordinul Meritul Sportiv Clasa a 2 a cu 2 barete. Asta, fără să mai punem la socoteală titlurile naționale sau cele pe care le-ar fi putut câștiga dacă începea mai devreme tenisul de masă. Pentru că, Mihaela Șteff - Meruțiu spune că ea a început târziu sportul de performanță, abia la 9 ani. Până atunci s-a visat ... fotbalistă! Neșansa ei de a performa în sportul cu balonul rotund a fost că, la aceea vreme, nu existau în județ echipe de fotbal feminin. Și asta a fost șansa unui alt sport cu mingea, e drept că una mai mică și mai săltăreață, de a o prinde pe Mihaela Șteff - Meruțiu în mrejele sale. A intrat în sala de tenis de masă adusă de tatăl său, care vroia să-i potolească oarecum pornirile de băiețoi și acolo a rămas, din proprie voință.

”Eram singura fată din echipa de juniori la tenis de masă. Asta a fost o mare problemă pentru mine la începuturile competiționale: eram pur și simplu blocată, pentru că am ajuns la concluzia că eu nu știu să joc ca o fată, ci eram obișnuită cu mingile rapizi date de băieți. Efectiv nu știam cum să reacționez în fața unor fete, care pentru mine erau prea încete” își amintește amuzată Mihaela Șteff - Meruțiu, cea care avea să câștige, în 1990, primul titlu din cariera sa, cu junioarele de la CSM Cluj, care au ”adoptat-o” pentru concursurile pe echipe, pentru că la Bistrița nu avea ...coechipiere.

Mihaela spune că o perioadă bună așa a jucat, la individual sub însemnele CSM Bistrița, la echipe pentru Cluj. Dar asta nu a împiedicat-o să devină campioană. Și încă una care ne-a făcut pe toți cei care îi urmăream evoluția să fim mândri că suntem bistrițeni ca ea sau că e bistrițeancă, la fel ca noi. A strălucit la junioare, a făcut performanță și mai departe. După ce a dat tot ce era mai bun în ea luptând sub culorile cluburilor din țară, Mihaela Șteff - Meruțiu a luat decizia de a pleca în Germania. Nu banii au primat, ci dorința de a nu se plafona. Pentru că, după cum spune Mihaela, în România poți face performanță până la un anumit nivel, după care ori te oprești, ori iei drumul ”pribegiei”. Iar ea nu a vrut să se oprească. A continuat și chiar dacă juca pentru străini, tot bistrițeanca noastră a rămas. 20 de ani a ținut paleta de ping-pong în mână, din care aproape trei sferturi au fost ”alocați” performanței. A spus stop tenisului de masă doar când a decis că trebuie să și ... trăiască. Și s-a înscris în cea mai frumoasă competiție a vieții ei, care i-a adus ”titlul” de mamă.

”Timp de 12-13 ani, cât am făcut sport de performanță, am fost simplu musafir în familia mea. Suntem 7 frați și suntem extrem de uniți, chiar dacă ne vedeam rar. Dar a venit și vremea mea, să-mi construiesc viața mea, să am familia mea, să am copilul meu. Eu nu am știut ce înseamnă viața normală, dar mi-am impus să învăț. Am vrut doar să mă pot bucura de ceea ce a pregătit viața pentru mine. Și sunt enorm de fericită: îl am pe soțul meu, care nu are nimic de-a face cu lumea sportului decât cu mine și băiețelul nostru, care ne e lumina ochilor.”

Chiar dacă în urmă cu câțiva ani, când a decis să se oprească în carieră pentru a deveni mamă, Mihaela Șteff - Meruțiu era ferm convinsă că nu va lua drumul antrenoriatului, acum își spune că cine a inventat vorba că ”niciodată să nu spui niciodată” a știut ce a știut. Astăzi a revenit la masa de tenis și ... antrenează. La Bistrița, acolo unde a început și ea, în sala care acum poartă numele mentorului său Gheorghe Bozga! Dar a rămas fermă pe poziție în ceea ce privește prioritate priorităților: copilul și familia. Tenisul trebuie să se mulțumească acum cu locul 2 în viața Mihaelei Șteff - Meruțiu.

N.R. Jos pălăria pentru o mare campioană, pe care încă nu am avut ocazia să o cunosc personal, dar m-a impresionat prin simplitatea și modestia ei, care au răzbătut chiar și prin telefon.

Rubrica PORTRETUL UNEI DOAMNE este susținută de Agenția de Imagine Bistrița