Cam toți se învârt în jurul vârstei de 33 de ani și sunt o generație de tineri care cresc împreună și care au petrecut câteva zile la Tihuța, pe care acum o dezvăluie și bistrițenilor. „Suntem ca o reprezentativă de rugby, atâta timp cât stăm grămadă, bănuiesc că vom ieși cumva și la suprafață...”.

Nu e un monolog al înțeleptului în fața lumii. Nu, este o introducere la un dialog cu aceasta, desigur, prin reprezentanții ei avizați. Viziunea sa, trebuie să recunosc, e mai degrabă pesimistă și ușor defetistă! După aproape 30 de ani de la marea „despărțire” de trecutul ceaușist, constatăm cu regret că politica de azi e tot incorectă...

Era student la Cluj, a participat la un protest în 1956, a recitat o poezie, fiind condamnat la 10 ani de închisoare, din care a executat 7 la Gherla și Jilava, fiind eliberat după decretul de amnistiere din 1963. Problemele cu Securitatea au continuat. A decis să emigreze în Ungaria, cu fiul său de 16 ani – azi unul dintre cei importanți scriitori

Ajuns la vîrsta de 52 de ani, suspectat de o boală mortală, faimosul fotograf se hotărăşte să-şi rememoreze viaţa... Mama pe care o adoră, moare devreme, cu tatăl său - fost deţinut politic - are o relaţie tensionată aşa că îşi găseşte refugiu în arta fotografică, oferindu-ne o panoramă stranie, absurdă, disperată, a vieţii din perioada comunistă:

Impresionant: deși a avut o perioadă înfiorător de grea în viață, unul dintre membrii Clubului Lions Bistrița a donat în fiecare lună bani unor copii cu nevoi speciale. E o trăsătură de caracter. Asta înseamnă să ajuți și atunci când nu ai timp, și când ți-e greu, și când nu-ți face plăcere. În rest, toți facem fapte bune în preajma prietenilor...

Nu ratează niciun concert și de fiecare dată surprinde un strop din magia muzicii, pe pânză. În plus, are curajul să pună la cale tot felul de experimente trăsnite: a donat sânge, din banii primiți și-a cumpărat culori, pictând apoi sângele donat și s-a oferit să facă portrete bistrițenilor, pentru bani. Acum are de gând să ne surprindă din nou:

La Muzeul Național al Literaturii Române din București s-au decernat premiile Galei APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România) pentru anul editorial 2016, iar doi dintre premianții care au primit distincțiile pentru Cea mai bună editură a anului 2016 și Graficianul anului sunt din Bistrița:

A fost o răscolitoare poveste despre tine, despre noi – despre o fată frumoasă care trebuia să-și părăsească țara și să călătorească până departe, într-o altă lume, unde s-a și îndrăgostit – tot încercând să afle ce este vis, ce este realitate, ce simți atunci când dormi sau cine te prinde atunci cazi... cine te lasă să cazi...

„Înainte să vorbim despre ce se întâmplă după viață, ne întrebăm ce este acum și aici, cât și ce a fost înainte. Cine este privitorul? Care este perspectiva din care privim? La intersecția acestor întrebări intervine misterul...” Nu aveți voie să ratați mâine, de la ora 19:00, la Centrul Cultural Dacia, acest spectacol de dans extraordinar:

Cunoscutul om de teatru din București lucrează la Teatrul de comedie, ca actor și regizor, a colaborat și cu regretata Stela Popescu, are o excelentă colaborare cu Teatrul din Botoșani și promite că va realiza câteva proiecte și pe scena din Bistrița. „Este locul unde pot să-mi găsesc, regăsesc propriul EU. Pot fi în căutarea lui Dumnezeu...”

Au făcut acest efort de-a lungul anilor, pentru că „numai astfel te poți face cunoscut în lume. Poți fi oricât de bun. Dacă rămîi doar acasă nu te vede nimeni, nu te cunoaște nimeni...”, a subliniat prof. dr. Dorel Cosma, ieri, în cadrul întâlnirii cu poeții francezi la Festivalul „Liviu Rebreanu”.

Fără să exagerez defel, aș spune că 29 noiembrie a marcat la Festivalul internațional de teatru și literatură „Liviu Rebreanu”, reunirea unor talente literare de marcă, de autentic prestigiu, la invitația „Conexiunilor” de la Palatul Culturii din bătrâna noastră urbe. Și nu cred că a plecat cineva dezamăgit.

Suntem datori să recunoaștem că rămânând în sfera trupului, cu lăcomia și setea de cele pământești, vom uita de „hrana” spirituală, atât de importantă și de demarcatorie: vulgul opus intelectului! Acceptând doar existența primară, din comoditate, opulență și răsfăț, sclavi ai banului și ai puterii vremelnice, trăim pentru trup, nu pentru suflet...!

„Simpla purtare ocazională a costumului național sau popular este insuficientă. Tradițiile sunt binefăcătoare atunci când sunt vii, nu când sunt folosite pe post de ornament... Așadar, înapoi la sat!”, a subliniat PS Macarie Drăgoi, episcopul ortodox al Europei de Nord, invitat din Stockholm la Festivalul de teatru și literatură „Liviu Rebreanu”.

O linguriță de istețime face uneori cât un car de putere, spunea romancierul Liviu Rebreanu, celebrat în aceste zile la Bistrița în cadrul festivalului internațional de teatru și literatură care îi și poartă numele și care a ajuns la ediția a XIII-a. „Este un festival care a început greu, dar inițiativa noastră de acum 13 ani, a prins contur...”

Zeci de picturi ale Ottiliei Cormoș pot fi admirate în aceste zile la Casa Maghiară, pe Titulescu. Într-o singură lună artista din Bistrița a reușit performanța de a expune în trei colțuri de lume: în Brazilia, în București și la Bistrița! „Nu sunt genul care să dau din coate, dar dacă ești în horă, trebuie să joci...”, ne-a mărturisit surâzând.

De mult timp am dorit să-i fac acest crochiu. Îl cunosc bine și, fără să-l fi urmărit expres, știu cum a evoluat în anii precedenți la... „Fête de la musique” (vezi foto). Face parte din categoria celor ce fac cinste urbei noastre. În fine, l-am prins între două concursuri, tocmai venit de la Zalău și pregătindu-se să plece la un altul.

Cine a trecut astăzi, la prânz, pe Dornei și pe pasajul Spiru Haret din Bistrița a avut parte de o mare și colorată surpriză. Câțiva elevi din Bistrița au renunțat la adidași și pantofi – sacrificându-i și vopsindu-i pe toți în albastru. De dragul unei sărbători. De dragul unei școli:

„...într-o lume în care avem acces la tot, OMUL trece neobservat, el devine o haină, o funcție, o mască, o pălărie... Dar pălăria fără om este doar aparență. Și de aici – nevoia de a fi mai întâi contur, umbră... Pentru că în fiecare om există și umbrele altor oameni...”. Spectaculoasă expoziție – inaugurată ieri la Casa Argintarului.

Ies la iveală spectaculoase imagini surprinse în Bistrița, în preajma unor monumente istorice însuflețite de tineri, în parcul municipal sau în centrul vechi al orașului! Le puteți admira timp de două săptămâni, în galeria CeTin de pe pietonal. Când se transformă imaginile din telefoanele mobile în mici opere de artă...

Ultimele zile ale lunii noiembrie se anunță pline de surprize culturale deosebite pentru bistrițeni: cea de-a XIII-a ediție a Festivalului de Teatru și Literatură „Liviu Rebreanu” îl va avea ca invitat de onoare pe P.S. Macarie Drăgoi, episcopul ortodox al Europei de Nord. Spectacole de teatru de excepție:

A absolvit Școala de Arhitectură și Institutul Politehnic Iași, Facultatea de Hidrotehnică, iar când era întrebat de părinți ce vrea să se facă când va fi mare – le răspundea, foarte serios, spre amuzamentul tuturor, că vrea să se facă tablou. Zilele acestea bistrițenii pot să-i cunoască sau cumpere lucrările la Galeria Atelier Art C14.

O bucurie, o sărbătoare a spiritului cum rar ți se întâmplă să trăiești, mai ales în aste vremi din urmă, de restriște și de atâtea neîmpliniri. Lumea e mereu preocupată de scumpiri, de grija zilei de mâine, de rujeolă, de neajunsuri și de multe nemulțumiri. Întâlnirea de ieri ne-a făcut să înghețăm prezentul acesta anost...

S-a încropit ieri, la Bistrița, un spațiu dincolo de tăcere, care a reușit să dizolve cumva discursurile golite de semnificație din această lume – mai zgomotoasă și mai agresivă ca oricând, s-au evocat războaie care nu se mai sfârșesc, conflicte și copii pietrificați, s-a propus să pornim toți într-o călătorie simbolică de revenire la nimic...

Cei de la New York Music Daily scriau la un moment dat despre pianistul Lucian Ban și violistul Mat Maneri care „interpretează jazzul acela înfricoșător și bizar din Transilvania”. „Dar, oameni buni, nu este «creepy», este doar misterios și meditativ, cam ca și Transilvania”, replica plin de umor Lucian Ban, zilele trecute...

Este vorba despre un parteneriat unic în țară, care se întâmplă aici, la Bistrița. „Sigur că e vorba și de riscuri, și de anumite incertitudini, dar la 25 de ani nu ai certitudini și nici nu ai voie să ai certitudini. La 25 de ani trebuie să cauți și să experimentezi. Abia mai târziu se vede ce rămâne în urma ta...”

Bistrițeanul care și-a vrăjit anul trecut publicul cu vocea sa hipnotică și cu doinele sau cântecele de jale din Transilvania – va susține vineri și sâmbătă două concerte extraordinare în Statele Unite. O coincidență fericită – piesele care vor fi interpretate sunt incluse pe un album foarte apreciat în lume, care a luat naștere tot la Bistrița.

„Ea era frumoasă ca umbra unei idei, - a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă, a strigat dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. (...) era sărată ca sarea slăvită la ospețe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între ape, numai ea era pământ...”

Expoziția Internațională de Artă Naivă intitulată „Universo da Alma Ingȇnua” 2017 își deschide porțile săptămâna viitoare, în Muzeul „Casa da Memoria” din orașul brazilian Vila Velha, iar singura româncă invitată să expună alături de cei aproape 30 de artiști din întreaga lume este din Bistrița.

Supranumit „Împăratul plantelor”, faimosul academician Ovidiu Bojor a poposit ieri la Bistrița, la o zi după ce a împlinit venerabila vârstă de 93 de ani, celebrată la Reghin, orașul în care s-a născut. Descoperitorul insulinei vegetale în castravetele amar din Nepal spune: Stați în fața oglinzii, zâmbiți, iar zâmbetul se întoarce spre voi.