Ieri, 27 noiembrie, am luat parte, cu încântare, la unul din simpozioanele axate pe dificilele principii ale adevărului, de genul „totul sau nimic”. Nici nu se putea altfel deoarece reuniunea se întâmpla sub egida celui mai autentic și fecund scriitor al meleagurilor noastre – LIVIU REBREANU.

Festivalul internațional de teatru și literatură „Liviu Rebreranu”, avându-i ca amfitrioni pe prof. dr. Dorel Cosma, scriitorii Menuț Maximinian și Zorin Diaconescu a oferit cadrul ideal de desfășurare a unei expuneri de oneste idei adevărate despre  intelectualii și artiștii români ce și-au interferat destinul cu cel al bisericii noastre clasice  (prof.univ.dr. Gelu Mircea Buta), despre străbuna noastră biserică ortodoxă, despre „noimele” arhaicului sat românesc, aduse și „traduse” în actualitate de P.S. Episcopul Macarie Drăgoi, al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord – Suedia, Danemarca și Norvegia - un demn fiu al județului nostru, cu care ar trebui să ne mândrim!

Remarcabilă - expunerea succintă, dar plină de miez a Î.P.S. Andrei Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, care a făcut joncțiunea lexicală și semantică a termenilor de „cultură”, „a cultiva” „cultivare”, de la legume, întru simpla îndestulare a trupului, până la „cultivarea” credinței, ideilor, pentru înnobilarea sufletului.

Suntem datori să recunoaștem că rămânând în sfera trupului, cu lăcomia, setea de cele pământești, acestea ne vor face să uităm de „hrana” spirituală, atât de importantă și de demarcatorie: vulgul opus intelectului! Acceptând doar existența primară, din comoditate, opulență și răsfăț, sclavi ai banului și ai puterii vremelnice, trăim pentru trup, nu pentru suflet...!

Ce miraculoasă profunzime și ce forță inefabilă incumbă existența abstractă! De-abia aceasta e adevărată și ne face să ne simțim Oameni. Desigur, totul obținut doar prin actul de cultură făcut cu sufletul, cu toată dăruirea, pe calea credinței în Dumnezeu! Să nu uităm că „la început a fost cuvântul”...

Au mai vorbit cu foarte mare aplecare înspre cer și religie protopopul Marcel Miron (Huși), preotul Dumitru Merticariu (Iași), preotul prof. Nicolae Feier (Bistrița) și preotul Vasile Beni (Bistrița), alături de reprezentanți ai culturii din Italia.

La manifestare au participat scriitori ai cenaclului „Conexiuni” reputat în lumea literară bistrițeană. Pe mine m-a interesat în mod deosebit expunerea PS Macarie Drăgoi, referitoare la satul românesc. Și eu, tot de acolo vin. Aceasta nu înseamnă că sunt în totalitate de acord cu opiniile înaltului prelat.

De pildă eu nu cred, nu pot să accept că „noi murind, am lăsat satul românesc să moară”.

Da, am adoptat modelele occidentale pentru că zeci de ani am fost obligați să trăim „la opaiț”. Am fost ca și copiii care scapă din grija mamei într-un magazin de jucării de import, nemaivăzute până atunci. Sunt de acord că nu trebuie să ne limităm la simpla „purtare ocazională” a costumului popular. Ne-am transforma – dacă nu în paiațe, cel mult în niște actori de mâna a doua ce nu mai pot convinge pe nimeni. Nici într-un caz pe copiii și nepoții noștri! Sunt multe alte aspecte extrem de interesante. Mă bucur că P.S. Macarie Drăgoi a avut amabilitatea să-mi acorde, pentru dumneavoastră, un interviu în exclusivitate.

Îl veți putea citi în ziua pe 1 Decembrie, la 99 de ani de la Marea Unire. Merită. Închei cu un gând de bine pentru organizatori și pentru cenaclul „Conexiuni”, pentru acest simpozion de excepție.

Mircea Seleușan-Bătrânu