De nouă ani cântă la chitară clasică. A lucrat de la bun început cu domnul prof. Pop Valentin. Chitara a descoperit-o la 7 ani. Domnul Cornel Grecu, tatăl lui Alexandru este instructor auto. L-a avut „elev” pe domnul Valentin Pop. Când a aflat că este profesor de chitară, tatălui i-a venit ideea. L-a rugat pe muzician să vadă dacă băiatul său are talent și ureche muzicală pentru a face acest instrument, adică a studia ghitara clasică. 

Alexandru recunoaște că nu prea era familiarizat cu muzica pe vremea când era mic. Domnul profesor Pop Valentin l-a testat. A remarcat că Alexandru are „stofă” și așa au început să lucreze împreună.

Da, a existat clar, talentul. Profesorul l-a depistat imediat, tot așa cum un diamant se face imediat remarcat din țărână. Acum după 9 ani, se poate vorbi de un progres enorm. Talentul „prelucrat” se dezvoltă, evoluează, crește ca valoare și se face remarcat. Simțul ritmic, simțul armonic, melodic, toate se așează pe un curs ascendent.

Bineînțeles că e vorba de muncă, multă muncă! Câte ore pe zi? Greu de spus. Depinde cât de repede „prinde” o metodă, o manieră de așezare a mâinii, degetelor, pe instrument, pe coarde, poziția de ciupire, sau lovire a coardelor, intensitatea. Acum, pentru participarea la un concurs, la un spectacol, de pildă la cel de la Zalău, de unde tocmai s-a întors cu rezultate foarte bune, Alexandru recunoaște că a lucrat 5-6 ore/zi.

Mai sunt apoi și zone de relaxare când se reîntoarce la materiile de la școală. Trebuie să recupereze ce „a pierdut” prin absență. În general, spune dl Pop Valentin, „cheia este insistența. Să nu oprești niciodată, pregătirea să o continui în fiecare zi. Numărul de ore nu cred că are atât de mare importanță. Mai degrabă contează ce faci în timpul acela, cât de atent ești la detalii, cât de repede prinzi, cum spunea și Alexandru. Dacă un elev are nevoie de o oră pentru a învăța o metodă, altuia i-ar ajunge o jumătate sau un sfert de oră”.

Alexandru se încadrează în cazul cel mai bun, dintre toți elevii domnului profesor Pop Valentin. Prinde foarte repede. Are un talent motric extraordinar. Talent deosebit dublat de o inteligență pe măsură. Prinde foarte repede. Aceasta îl face să fie special. Evident că ulterior mai și muncește foarte mult.

După ce termină liceul aici, la Bistrița vrea să studieze la o academie de muzică din străinătate. Nu se vede făcând facultate în țară, deoarece aici lumea nu prea apreciază chitara clasică. Nu este așa de ascultată ca afară. În plus, sunt și alte obstacole de natură financiară. Costă mult să faci facultatea.

Nici în străinătate nu-i ieftin. Există însă burse și mai există marii profesori ai instrumentului. La ora aceasta sunt 3. La Lille în Franța, la Praga - Cehia și la Maastricht în Olanda. Ierarhia academiilor e făcută de Alexandru în funcție de profesor! De fapt ideea de a lucra, învăța cu acesta e importantă și nu neapărat locul.

Cei trei profesori sunt în top 5 pe plan mondial și se numesc Judicaël Perroy, Carlo Marchione și Pavel Steidl. I-a cunoscut cu prilejul participării sale la concursurile din străinătate, în Italia, Austria, chiar și în România când acești maeștri au venit să concerteze.

După spectacole aceștia s-au întâlnit cu tinerii chitariști români și au acceptat să facă câteva lecții cu ei. Se simte că tentația e spre Franța. Acolo ar vrea să-și continue studiile. Doamne ajută!

Să reținem și aspectul esențial: are doi părinți admirabili – Cornel și Gherghina Grecu care-l secondează și ajută fără rezerve, ceea ce contează enorm! Azi în clasa a X-a, Alexandru Grecu este mulțumit de activitatea lui și satisfăcut de calea aleasă. Crede că chitara este ceea ce i se potrivește. Are astfel un viitor cert. Nu face nici un exces. Este foarte modest și convivial cu toți cei din jur.

„Eu îl văd pe Alexandru – spune doamna director, prof. dr. Raluca Mărginean - prin prisma unui profesor de cultură generală, a unui psiholog. Văd un copil cu o inteligență superioară, deasupra nivelului mediu cu mult. E bun la muzică, dar și la celelalte discipline. În același timp văd și un copil timid cu managerierea emoțiilor, tipică unui adolescent, introvertit, dar nu știu cum reușește că atunci când e în fața unui public așa de bine se adună că izbutește să-i capteze atenția, uitând de propria-i timiditate. Pe Alexandru îl văd un copil complet și cu un viitor fantastic, cu un potențial impresionant și mă bucur că e la noi”.

Bobocul de trandafir vorbește, anunță trandafirul de mâine, trebuie doar să știi să-l privești și să-l asculți – îmi spunea July, o bună colegă de biologie. Se întrezărește așadar că Alexandru este un artist între oameni. E deja recunoscut prin premiile și diplomele obținute în țară și străinătate. Un model, un motiv de mândrie pentru noi, bistrițenii, demn de urmat de cât mai mulți elevi din ziua de azi. Felicitări ALEXANDRU GRECU! Felicitări Liceului de muzică „Tudor Jarda” din Bistrița, direcțiunii, doamnei prof. dr. Raluca Mărginean, manager și devotatului dascăl de ghitară clasică, dl. prof. Pop Valentin.

Dragi părinți luați aminte! Vedeți, verificați ce talente se ascund în copiii dumneavoastră. E de o mie de ori de preferat să studieze un instrument, de exemplu, sau să joace fotbal, handbal, tenis etc., decât să-și piardă vremea la „chat” pe internet, ori uitându-se la te miri ce filme sau pierzând timpul prin parc.

Există talent, înclinație spre un domeniu sau altul, în fiecare copil! Trebuie doar descoperit și pus în valoare. Toți vom avea numai de câștigat! În încheiere, ascultați vă rog, spre exemplificare, acest scurt intermezzo de Bach în interpretarea lui Alexandru Grecu. Sper să vă convingă și să vă placă.

Mircea Seleușan-Bătrânu