Fără să exagerez defel, aș spune că 29 noiembrie a marcat la Festivalul internațional de teatru și literatură „Liviu Rebreanu”, reunirea unor talente literare de marcă, de autentic prestigiu, la invitația „Conexiunilor” de la Palatul Culturii din bătrâna noastră urbe. Și nu cred că a plecat cineva dezamăgit.
Sala de coregrafie a fost plină de iubitori ai poeziei, ai literaturii de bună calitate. Și nu cred că a plecat cineva dezamăgit. Evenimentul, sub genericul „Cărți și reviste” a început la orele 11:00, dar a depășit cu mult timpul alocat și nimeni nu a dat semne de plictiseală.
Moderatori au fost scriitorii Elena M. Cîmpan și reputatul prozator de satiră și umor de la Cluj-Napoca – Cornel Udrea, amfitrion fiind prof. dr. Dorel Cosma, managerul instituției.
Spre a fi mai bine perceput filmul manifestării, mi-am permis să așez, într-o ordine cronologică momentele frumoasei întâmplări. În prima parte au avut cuvântul scriitorii din Sibiu: Ioan Radu Văcărescu, „capelmaistrul” mișcării literare din Valea Cibinului, Anca Sîrghie, profesor universitar, George V. Precup și Silviu Guga.
O notă dominantă: un traseu interesant de explicare a lui Liviu Rebreanu prin actualizarea radiografiei structurilor epice rebreniene realizate, surprinzător de „sudistul” ialomițean, Ștefan Bănulescu; reportaje literare + interviuri din SUA, Canada captivante, cu un feminin, deci rafinat spirit de observație (Anca Sîrghie); o lirică de dincolo de cotidian, dar cu atât mai percutantă și o revistă literară densă, cu nume mari, făcută totuși prin efort financiar privat – „Algoritm literar” - deci cu atât mai de admirat...
Au urmat la microfonul prezentărilor Mariana Pândaru și Elena Petruț din Deva. Aici o altă surpriză: revista „Ardealul literar” – excelent spațiu de expresie atât pentru scriitorii de acasă, cât și pentru cei din țările nordice, plus Canada și Statele Unite.
Nu poți să nu remarci metamorfoza de profunzime ce s-a întâmplat sub ochii noștri în acești 28 de ani și cu lumea literară din România. De la obloanele trase, închise ermetic, până în 1989 s-a ajuns la libera și fireasca circulație a oamenilor, artiștilor și ideilor.
Sunt perspective de bun augur și în pofida unui scepticism afișat cu oarece emfază de „o parte a criticii” „atotștiutoare”, literatura română va cunoaște și zile „cu mult soare” – vorba unui poet din sală.
Un cuvânt aparte pentru tânărul poet din București - Sorin Lucaci. Poezia lui e dură ca o... nucă de cocos. Limbajul e frust, ideile sunt simple, adevărate, aparent oprindu-se la frontiera fiziologicului, cu aburi de alcool și „sâni” apetisanți. Cât de profund este însă „bisturiul” sorții neîndurătoare, în special pentru tinerii zilelor noastre...! Dă de gândit și sigur vom mai auzi vorbindu-se despre el și creația sa. Spre convingere, vă invit să vedeți și pozele de mai jos.
A doua parte am consacrat-o poeților și artiștilor francezi, coordonați de un mare prieten al Bistriței și Bistrițenilor – JOEL CONTE, în materialul următor.
Mircea Seleușan-Bătrânu