O bucurie, o sărbătoare a spiritului cum rar ți se întâmplă să trăiești, mai ales în aste vremi din urmă, de restriște și de atâtea neîmpliniri. Lumea e mereu preocupată de scumpiri, de grija zilei de mâine, de rujeolă, de neajunsuri și de multe nemulțumiri.

Întâlnirea de ieri, 17 noiembrie, la ceas de amiază, de la Biblioteca județeană de pe strada Odobescu din Bistrița ne-a făcut să înghețăm prezentul acesta anost, pentru mai bine de o oră. Să uităm, pur și simplu de existența lui.

Amfitrioni: poetul și managerul instituției Ioan Pintea, secondat de Florin Săsărman, cantautor și promotor al muzicii folk, gazde mai mult decât primitoare în Clubul cultural COȘBOOK din subsolul căldirii - repet, dincolo de timp și mai ales, departe de realitatea de deasupra.

Am fost invitați la DIALOGUL ARTELOR, rostirea poetică în îngemănare cu muzica, cu specific de baladă și de incantație folk. Protagoniști 2 „Adrieni”: binecunoscutul și îndrăgitul poet clujean Adrian Popescu și cantautorul al cărui ultim CD l-am ascultat recent cu mare încântare – Adrian Ivanițchi, la sărbătorirea împlinirii celor 65 de ani.

Ce s-a întâmplat de fapt? Pentru cei câțiva zeci de iubitori ai poeziei și muzicii, prezenți la manifestare, alternanța lecturii versurilor cu melodiile aparte, create de inspiratul cantautor sighișorean, miraculoasa demonstrație a terapiei spiritului, a fost, fără exagerare un „balsam” pentru minte și inimă.

Ca și în cazul poetului, tot clujean, Horia Bădescu, menestrelul Adrian Ivanițchi a creat, de pildă, piesa muzicală „Arsura” pe versurile de excepție ale poetului Adrian Popescu.

După o prezentare de suflet, făcută la început, de poetul Ioan Pintea, cu accent pe sensibilitatea profundă a mesajului poetic, de reflecție divină al volumelor lui Adrian Popescu – „Umbria”, „Câmpiile magnetice”, plus sintagme poetice de „călătorie” cu implicații sau trimiteri religioase din „Universul italian”, dialogul poezie-muzică, în lectura poetului și muzica în interpretarea artistului Adrian Ivanițchi a continuat firesc și fără să te lase să sesizezi curgerea timpului.

O poezie, un cânt, de la „Arsura”, „cântul curat” al lui Cezar Ivănescu, la „Balada gureșei Coquette” a lui Horia Bădescu + poeziile curate și profunde, sau invitând la reverie, de la „cortegiul magilor” la preumblările revelatoare prin regiunile atât de ofertante al bătrânei Italii.

Am plecat de la Bibliotecă reconfortat, cu multă încântare în suflet, cu un sincer gând de mulțumire atât față de amfitrionii Ioan Pintea și Florin Săsărman cât și față de cei doi minunați invitați.

Poetul Adrian Popescu îmi aduce aminte de Echinox – grupul intelectualilor de marcă, de la Cluj, din anii 70-80, unde a strălucit alături de Marian Papahagi, Ioan /Jean/Pop, Horia Bădescu și mulți alți mari profesori de-ai mei de pe malurile Someșului, iar Adrian Ivanițchi/ Puiu/ este același bun prieten de-o viață din cetatea Sighișoarei, locul unde m-am născut și am copilărit.

Ce întâlnire minunată ! Ce oameni deosebiți „mai nasc și-n țara aceasta” ! Tuturor le mulțumesc. Vă las să priviți pozele și să ascultați partea muzicală în interpretarea lui Puiu Ivanițchi.

Mircea Seleușan-Bătrânu