Au trecut aproape 22 de ani de la Revoluție și România încă trăiește bine din vânzarea a tot ceea ce regimul comunist atât de hulit i-a lăsat. Fabrici, uzine, combinate, hoteluri, s-au vândut în draci în ultimii 20 de ani și încă tot mai avem ce vinde.

Așa cum ziceam mai sus, mă uit la televizor, îl ascult pe Dan Diaconescu cum ne explică de ce România va avea un președinte știrb în următorii 10 ani și nu știu dacă să râd sau să plâng. Ne explică cum a luat el combinatu' pentru popor și cum îl va da poporului, dar până atunci poporul să-i pună în cont banii să-l poată cumpăra (whattt?!?!!).

Ca să pregătească terenul unui eșec, deja a început să avanseze că în cazul lui i se cer banii în 10 zile în timp pe alții statul i-ar fi lăsat luni și ani să dea bani (la el e treabă politică, e sabotat). Omul e în delirium tremens la televizor, live și în direct, stau oameni serioși și credibili în fața lui și-i pun întrebări și lasă impresia că-l iau în serios, creditându-i astfel delirul.

Stau și mă întreb oare câți oameni îl cred și își pun speranțe în el?! Cum naiba să ai încredere într-un om căruia îi e frică de dentist?!

Vai, Doamne, până unde s-a ajuns...

Pe de altă parte mă dezgustă și mă intrigă la maxim entuziasmul cu care statul prin politicienii săi vinde tot ce mai are cu nonșalanță. Statul român e asemeni unui prinț moștenitor care de 20 de ani își vinde averea pe bucăți să-și acopere dezmățul financiar și nu pune nimic în loc. Tot vinde, tot vinde, nu investește nimic și acoperă cheltuielile exagerate pentru câteva luni. Avem totuși o țară bogată dacă tot vindem, încă mai avem ce și nici n-am ajuns la sapă de lemn să fim nevoiți să punem mâna să mai și muncim să refacem averea risipită.

Zilele trecute, când se vorbea de secetă, mă gândeam cât noroc am avut noi, bistrițenii, cu Ceaușescu și epoca de aur(chiar cred că a fost așa pentru România) că ne-a făcut barajul de la Colibița, de exemplu - nu mai vorbim de investițiile din zona industrială care mai întrețin mii de locuri de muncă și astăzi. În caz de secetă extremă cu barajul de la Colibița suntem salvați, avem de unde lua apă câteva luni măcar, plus ceva curent.

Cine, care dintre marii politicieni ai zilei se mai gândește acum la investiții strategice pentru județ, pentru România?! Avea Bistrița baraj la Colibița dacă nu era Ceaușescu?!

Din banii de la buget statul ar putea să investească în propriile afaceri de unde să ofere nu numai locuri de muncă, ci și siguranța unui viitor pentru locuitorii anumitor zone.

Investiții ale statului generatoare de profit și de locuri de muncă sunt, ba sunt chiar și fonduri europene - numai să aibă cine mai gândi macro, pentru toți, pentru comunitatea din care fac parte, pentru români-în general. În Bistrița-Năsăud, o astfel de investiție generatoare de profit sunt Băile Figa. A fost făcută de Primăria Beclean cu fonduri europene, a adus și locuri de muncă (e drept - inaccesibile toate din cauza unor constrângeri legislative), dar aduce și venit primăriei. 10 miliarde anual la buget pentru un oraș ca Becleanul e foarte mult. Dar acolo este un primar, Nicu Moldovan, care chiar se gândește la beclenarii lui.

De ce nu ar investi Consiliul Județean într-o fabrică sau într-un mare depozit de unde să exporte prin contracte ferme produse agricole bio din județ. O astfel de afacere ar crea locuri de muncă și ar aduce venituri la bugetul județului. CJ ar avea și banii, și posibilitatea, poate ar găsi și fonduri europene. Dacă ne limităm numai la a toca banii din buget pe reparații wc-uri, vopsit pereți și pietruire drumuri, viitorul e tot gri.

Oare mai gândește cineva macro și pe termen lung pentru toată România, pentru fiecare județ în parte, așa cum au făcut-o comuniștii și ne-au lăsat averi pe care le vindem și astăzi?!