Fiind ultimul loc “civilizat” vizitat de către Avocatul Jonathan Harker în drumul său către castelul contelui Dracula din munții Bârgăului, Bistrița este un oraș plin de mistere. Unul dintre acestea este turistul cel misterios, care este sublim dar lipsește cu desăvârșire.
Avem o strategie de dezvoltare a acestei ramuri economice, pe care cheltuim bani grei. Avem un brand, chiar și lift în Biserica Evanghelică, dar nu prea avem turiști.
La jumătatea anului în curs ne lăudam cu fix 1987 de turiști (Străini și Români) care ne-au vizitat orașul. Este ridicol. Curat business, de aproape trei ori mai puțini decât a atras cătunul Viscri de lângă Sighișoara sau de patru ori mai puțini decât cei care au participat la festivalul de Jazz de la Gărâna.
Cu toate aceste chestiuni evidente, cheltuim bani, chiar mulți bani pentru infrastructura turistică, punând carul înaintea boilor. Continuând așa, vom avea ca și până acum hoteluri și restaurante fără turiști (noroc cu nunțile), trasee turistice fără ghizi, muzee fără vizitatori și pârtii fără zăpadă.
Din experiența celor care știu, turistului îi vindem o poveste. Infrastructura și cele conexe ei sunt doar părți ale acestei povești. el vine pentru poveste.
Un loc important în această poveste îl are “omul” fie că-i spunem agent de turism, proprietar de hotel, vânzător sau simplu locuitor, el este esențial. Din păcate nu prea avem cu ce ne lăuda la acest capitol. Pur și simplu nu suntem pregătiți pentru a atrage turiști, asta este realitatea, restul sunt povești. Cu această abordare, nu vom avea cu mult mai mulți turiști decât cei 1987.
Pentru a schimba lucrurile, trebuie să ne redescoperim istoria, tradițiile și să le împachetăm într-un ambalaj modern, care să placă turistului contemporan. Trebuie să-i facem să tragă la aceași barcă pe artiștii plastici, scriitorii, cântăreții, bucătarii, vânzătorii de magazie și multe, multe alte categorii de persoane, care într-o formă sau alta produc elemente ale acestei povești. Va trebui să revigorăm organizații care au existat aici încă de pe la 1880, cum ar fi “Siebenburgischer Karpaten-Verein” (SKV).
Trebuie de asemenea ca cei cu afaceri în turism sau conexe turismului să comunice, să-și armonizeze programul să aibă oferte comune, pentru ca cei care ne vizitează să poată gusta, simți și trăi experiența locului. Pe lângă asta, este nevoie de marketing inteligent, care să se desfășoare în piețe țintă, bine alese, fără de care totul este în zadar.
Turismul este o afacere bună dacă este făcută cu cap, altfel poate fi o gaură neagră în care se scurg investiții semnificative, fără să se întâmple nimic.
Cristian Munthiu
.jpg)
0728-237 215
