În localitatea aceasta, ce mie mi-a lăsat impresia că se situează undeva între Beclean și Bistrița ca mărime, te întâlnești cu toți cei ce vin din Europa și intră în țară prin Banat, precum și cu toți cei ce vin din sudul țării și vor să plece înspre Europa.

            În Sebeșul acesta micuț, undeva în partea sa vestică, se întâlnește așadar traficul din cel puțin jumătate de țară (cei ce vin din Transilvania și merg înspre București, precum și cei din sudul țării), cu traficul ce vine dinspre Europa. Pentru ca totul să se transforme într-un coșmar, intersecția de care vorbesc mai e și într-o zonă locuită, cam ca intersecția de la noi de pe Centură ce merge în zona ANL-urilor. Premisele sunt așadar complete pentru ca mii de mașini, de la cele mai mici la cele mai mari să aștepte unele după altele într-o intersecție mititică ce nu merita nicidecum o asemenea onoare.

            Pentru mine personal impactul a fost cu atât mai mare cu cât am ajuns în Sebeș exact la sfârșitul lunii august, adică exact atunci când toți românii ce muncesc în străinătate pornesc înspre țările în care lucrează, după concediul petrecut în țara pe care o iubesc, că doar de asta se și întorc de câte ori pot să o facă.

            Și dacă putem vorbi de iubirea românilor pentru țara lor, nu putem vorbi deloc de iubirea administratorilor țării pentru poporul ce-și iubește țara. Nu-mi pot imagina câți miniștri ai transporturilor a avut această țară, precum nu-mi pot imagina că ei nu au trecut măcar o dată prin această intersecție. Îmi pot imagina însă cât de puțină minte și cât de puțin suflet au putut să aibă din moment ce au știut de ea și niciunul nu a făcut nimic să rezolve această problemă.

            Îmi amintesc și acum sutele de mașini înșiruite de la acea intersecție înspre Sibiu, ce formau un șir nesfârșit de oameni pentru care mi-a venit realmente fie să plâng, fie să-mi pierd mințile de revoltă. În lucrurile mici, la îndemâna pixului unui ministru stau marile rezolvări de acest gen. Eu astăzi nu-mi pot imagina ce i-a făcut pe toți să se facă neștiutori în legătură cu această intersecție ce există și astăzi, și în care o țară întreagă se întâlnește în continuare, răbdătoare până la limită. Imi pot doar imagina că minte nu a avut niciunul iar despre suflet nu mai vorbim. În administrația românească nu despre aceste lucruri s-a vorbit până acum.

Dorin DOBRA