Învaţă în primul rând ceea ce e la vedere. Dacă bani şi droguri, atunci bani şi droguri. Dacă circuitul apei în natură, importanţa arborilor pentru aer, viaţa secretă a pârşilor şi modalităţi naturale de a preveni alunecările de teren, atunci învaţă cum să salveze planeta.

Pare pompos, însă asta e lecţia pe care Tăşuleasa Social a reuşit să o predea câtorva sute de copii (900) care au intrat în Pădurea Pedagogică în acest an. Aşa că un loc ca Tăşuleasa Social instaurează un model nepreţuit şi, se pare, imposibil de replicat. În plus şi pentru că la Tăşu şi când nu e nimeni, e cineva. Când e gerul mai aprig ori soarele mai arzător, poţi da acolo peste Attila Bartis sau Ada Milea, Marcel Iureş, Ion Barbu, Maria Răducanu şi alţi prieteni care odată ce au trecut de poartă par să nu mai vrea să mai plece şi încetul cu încetul se concentrează pe cum ar putea da o mână de ajutor ţării mici din vârf de munte.  

Dacă aceste nume nu-ţi spun nimic, e clar că nu eşti voluntar Tăşu. O ţară în care dacă plantezi un copac respiri mai uşor şi ştiind asta chiar îl plantezi, cu vechii tăi prieteni, sau cu cei noi, pe care ţi-i faci pe munţi. Sau poate îi faci descărcând camionul de Crăciun, sau poate îi faci amenajând noi şi noi atracţii instructive în Pădurea Pedagogică, de pildă dând o mână de ajutor la creşterea celui mai înalt copac din lume a cărui replică este expusă la Tăşu. Sau poate îi faci rătăcindu-te în labirint sau curăţând o peşteră. Nu e voluntar Tăşu care să nu vorbească despre cum dobândirea acestui statut i-a schimbat viaţa – în mai bine, în mai frumos şi nu în ultimul rând mai util.  Însă dacă crezi că poţi face voluntariat doar cu braţele, de înşeli.

Voluntar Tăşu e şi Marcel Iureş care joacă demenţial pentru ceilalţi voluntari. Un singur spectacol al lui Marcel Iureş pe păşunea de la Tăşuleasa valorează cât o sută de lecţii de filosofie şi actorie. Şi Andrei Dăscălescu care a făcut pe parcursul unui an un documentar care surprinde extrem de concentrat activitatea Tăşu cu răbdarea şi migala cu care se filmează documentare despre furnici. O lecţie de film.

Voluntar Tăşu poţi fi şi dacă scrii, sau pictezi sau cânţi, ca Pedro Negrescu, Robin and the Backstabber, Ada Milea, Bobo Burlăcianu sau Maria Răducanu – o mie de lecţii despre muzică din suflet. Poţi fi şi dacă te cheamă Dan Coman sau Marius Chivu şi scrii despre ce se întîmplă acolo. Poţi fi mai ales dacă te cheamă Paul Mureşan (consuli şi ambasadori ştiu sau vor afla de ce) şi faci un film de animaţie despre voluntariat şi dublezi cu el publicul de la AnimFest. Poţi fi şi dacă te cheamă Ana Szekely şi eşti o poezie de fată şi te dai peste cap de dimineaţa până seara pentru ca toţi copiii mari şi mici care ajung la Tăşu să se simtă bine şi să-şi dorească să dea o mână de ajutor.

Voluntar Tăşu, ai crezut că trebuie să fii mic? Poţi fi şi tanti mama lui Alin şi să găteşti de dimineaţa până seara amintindu-le oaspeţilor că acasă la ei, în oraşe şi sate, hrana dispare din mâncare.

Cetăţean Tăşu poţi fi şi dacă înveţi şi dacă predai. Totul e să fii dispus să intri în mişcarea de rezistenţă, să pui o cărămidă la fundaţia acestei ţări fără să aştepţi aplauze şi tocmai de asta să le primeşti înzecit.