Miercuri am asistat la cea mai penibilă conferință de presă din viața mea de jurnalist. Și am vreo 12 ani în branșă, nu-s de azi, de ieri. După articolele din Bistrițeanul.ro privind intenția de a investi 1 milion de Euro în toaletele din Spitalul Județean, președintele CJ, Radu Moldovan, s-a simțit dator să lămurească discuțiile iscate în jurul spitalului. Lăudabilă inițiativa și mare realizare să-l convingi pe Mircea Gelu Buta să apară în fața jurnaliștilor. 

Ceea ce s-a întâmplat însă în timpul conferinței a întrecut orice imaginație.

De fapt, conferința de presă s-a dorit a fi o spălare ca la Nufărul a imaginii spitalului și a celui mai mare manager, doctor, filozof, scriitor, teolog, profesor universitar pe care l-a avut vreodată Bistrița.

În prezidiu, lângă manager, au luat loc toți cei care trebuiau să răspundă la orice întrebare i s-ar adresa. Despre toalete, Gabriel Lazany - șeful robineților și al toaletelor, nemulțumiri și reclamații privind actul medical - medicul căruia îi e frică să pronunțe cuvântul șpagă - dr. Florin Neagoș, despre încasări și plăți o doamnă care te săgeta cu aroganța și încă un domn, mai cumințel, care șoptea detalii absolut necesare. Și, bineînțeles, la loc de cinste în prezidiul ”Nufărul”, președintele Emil Radu Moldovan  și vicepreședintele Stelian Dolha.

La orice întrebare era omul potrivit să răspundă. Mircea Gelu Buta stătea tolănit în fotoliu și mai intervenea, așa, ici colo, unde subiectul și situația erau sub control și era nevoie de o remarcă erudită.

Cine credeți că a fost însă purtătorul de cuvânt cel mai vehement? Nimeni altul decât Emil Radu Moldovan, care dacă tăcea filozof rămânea și avea și veșnic respectul tuturor că l-a adus pe Buta în fața presei. Nu apucai să întrebi bine ceva că sărea președintele ca ars să răspundă sau să camufleze situația cu un  ”notează, te rog, și o să dăm un răspuns”.

Când i-am întrebat pe Florin Neagoș și Mircea Gelu Buta dacă din cauza problemelor, recunoscute de altfel în conferința de presă, privind linia de gardă de la Pediatrie a murit recent vreun copil, n-au apucat bine cei doi să-mi răspundă că hop a sărit președintele să închidă discuția cu geniala remarcă: ”de cazurile astea se ocupă Colegiul Medicilor, nu?!” Ba da! Numai că fără rezultat. Copii și părinți mor în continuare în spital cu zile și nu de azi și nici de ieri.

Mai departe discuția m-a lăsat fără nervi și mi-a urcat tensiunea la maxim. Trio Moldovan - Buta - Neagoș încerca să mă convingă că ce s-a întâmplat e normal, ține de viața unui spital să mai moară copii în anul 2012 într-un spital de urgență (!!!) înecați cu vomă de atâta rău, nepăsare și lipsă de profesionalism și, mai întâi de toate, de umanitate.

Așa, și?! Ce e așa ieșit din comun?! S-a înecat un copil cu vomă în spitalul nostru. E normal! Face parte din viața de spital! Se mai întâmplă! Ce-i cu asta?! De ce vă agitați așa?! - suna discuția cu trio-horror.   

După două zile de coșmar, în care retrăiesc cinismul acelor fraze, îmi dau seama că aveau dreptate. Oameni deștepți. Numai eu văd ceva grav în asta și sigur am o problemă. Poliția, Procuratura, Colegiul Medicilor, Direcția de Sănătate Publică și chiar și președintele Consiliului Județean nu văd nimic grav, chestiile grave au ajuns normale. Nu țin minte să se fi găsit vreodată un vinovat. De soluții nu mai vorbim! Dacă n-avem o problemă la ce bun soluții?!

Au mai fost în trecut zeci de cazuri și nimeni n-a fost găsit vreodată de vină. De ce ar fi diferit acum?! De asta e normal și natural să se întâmple așa ceva în spitalul din Bistrița unde 90 la sută dintre pacienți s-ar reîntoarce (probabil să mai fure un robinet).

Nici măcar presa locală nu vede o problemă în faptul că mor oameni cu zile în spital. Neșansă, dom`le! Băgăm capul la cutie, ne facem că n-auzim și ne întrecem în ode despre mărețele investiții ale managerului iubit! Bravo, ține-ți-o tot așa! Vă înțeleg...Dacă ajungeți la spital și pățiți și voi la fel?!

Preventiv, puneți-vă toți bine cu comenduirea, să fiți salvați la o adică! Muritorii s-o pățească, că de aia-s muritori! Dumnezeu cu mila!

Mai mult decât orice m-a durut atitudinea lui Radu Moldovan. Dacă acum trei luni era apărătorul neamului și al bistrițenilor și lupta pentru binele nostru, acum politica s-a schimbat. Da, mor oameni în spital! Așa, și?! Se ocupă Poliția și Colegiul Medicilor de asta și se rezolvă! Restul e folclor!

După două zile de reflecție vreau să mă alătur acestui grup de înțelepți și profesioniști ai orașului, care își fac meseria impecabil, în interesul cetățeanului, desigur.  

Nu mai am nimic să le reproșez. Recunosc că am o percepție greșită. Mi-am dat seama că adevărul și dreptatea sunt la ei. Le doresc în fiecare seară somn ușor, fără mustrări de conștință, iar dimineața când se uită în oglindă și în ochii copiilor lor să fie mândri de ei! Să nu aibă nimic să-și reproșeze, își fac meseria corect, responsabil, salariul și-l merită, sunt profesioniști, adevărați Arafați! Cinste vouă, ne mândrim cu așa autorități! O să vă păstrez vie memoria!

Și, apropo, nu vă faceți griji, m-am lămurit: nu e nimeni vinovat nici de moartea copilului! Neșansa lui a fost să nu știe voma cu talent în spital!

Oricum, adevăratul vinovat nu va recunoaște, nu va fi dovedit și nu va plăti cel puțin lipsa de umanitate niciodată. N-a plătit nici până acum și nici de acum încolo. Iar asta o știm toți!

Ca să vă consolați toți cu ideea, repetați alături de mine până vă obișnuiți cu normalul: O mamă avea un pui. Puiul a murit. Și ce dacă?!...O mamă avea un pui. Puiul a murit. Și ce dacă?!...