Ce poate fi mai fabulos decât să faci un rond de dimineaţă pe străzile oraşului şi să nimereşti, printr-o minune, pe strada Ecaterina Teodoroiu?! Un bistriţean pe nume Damaschin Berende a construit aici, se pare, singurul cadran solar în plan înclinat din ţară! Mai puţin de 2 minute separă timpul său de timpul ceasurilor moderne!

Pierdută oarecum în noianul de evenimente derulate în acest weekend la Bistriţa – comemorarea celor 25 de ani de la reunificarea Germaniei a trecut aproape neobservată şi s-ar fi risipit într-un nemeritat con de umbră dacă nu era o tânără din Bistriţa să ne amintească ce treabă au bistriţenii cu reunificarea şi cu Zidul Berlinului…

Este eterna scuză şi pretextul cel mai la îndemână – “plecăm din Bistriţa pentru că aici nu se întâmplă nimic, pentru că adevărata viaţă se petrece mereu la Cluj, la Mureş, sau în orice altă parte”. Realitatea este cu totul alta: în Bistriţa se întâmplă o mulţime de evenimente, unele suprapuse, de la care tinerii sunt mereu marii absenți.

Două fenomene astronomice spectaculoase vor fi vizibile parţial şi din Bistriţa, în noaptea de 27 spre 28 septembrie când are loc o eclipsă de Lună care va începe la ora 03.11 şi se va termina la 08.23. este şi super lună în aelaşi timp iar specialiştii avertizează că pricolicii şi vârcolacii ies la vânătoare. Măsuri de protecţie în Bistriţa!

Nu ştim alţii cum sunt (şi nici nu ne interesează), nu ştim ce sarafane or fi purtat sau câte cordeluţe şi numere matricole le-or fi nevrozat tinereţea – dar noi, tinerii din ziua de azi, avem nevoie de un simplu (singur) sacou (preferabil Kenvello) şi un dres – ca să dăm o tură pe la şcoală, dimineaţa pe răcoare...

Nu este prima oară când se întâmplă una ca asta. Pe unde prinde un colţ liber de bloc, un perete care îl atrage magnetic, un zid care merită înfrumuseţat sau emoţionat – poetul anonim bistriţean îşi pecetluieşte cu amprenta-i spaţiul public. De această dată, este vorba de un mesaj usturător adresat unui medic psihiatru...

Se întâmplă şi la case mai mari: ieşi în oraş să faci câţiva paşi, să-ţi aeriseşti mintea prea încărcată de inutile zbateri sau nefolositoare spaime – şi nimereşti peste câte un grup de turişti străini pe care îi sorbi din privire cu multă curiozitate. Pentru că ei admiră ceea ce privirile tale plictisite nici nu mai văd în Bistriţa…

Nu e mare scofală să te trezeşti într-o bună duminică dimineaţă alunecat într-o reverie subţire de vară referitoare la rolul Bistriţei în univers sau la „profeţia” misionarului indian creştin care ameninţa, prin 1920, că România va deveni centrul spiritual al omenirii, iar Bucureştiul va deveni “Noul Ierusalim”. Cum rămâne cu Bistriţa…?!

Osteniţi după trei zile de sărbătoare la Marele Târg, bistriţenii şi-au tras sufletul ieri şi au stat ascunşi şi cuminţi pe la casele lor, meditând în linişte la implicaţiile, consecinţele, faptele şi surprizele evenimentelor. Vreo 40 mai neliniştiţi din fire, au fost curioşi să audă cum sună muzicienii de la InFusion. Şi nu au avut de pierdut...

I se poate întâmpla oricui se plimbă agale prin parc într-o după-amiază simplă dar cochetă de august şi aude deodată câteva sunete stranii, venite de departe sau de aiurea, învăluitoare şi neobişnuite în toată construcţia europeană. Cine cântă?! s-ar putea întreba bistriţenii treziţi brusc din inerţie, din obişnuinţă sau din greşeală...

S-a întâmplat chiar în Bistriţa, ieri după-amiaza, în parcul municipal…! Să tot fi fost orele 18 trecute fix, când o gaşcă de tineri au fost surprinşi, admiraţi, priviţi îndelung, arătaţi cu degetul, poate bârfiţi, posibil judecaţi aspru de câteva bunici inexplicabil de ţanţoşe şi severe în timp ce se jucau cu apa unei ţâşnitori…

Peste 300.000 de spectatori sunt aşteptaţi în aceste zile la o aruncătură de băţ de Bistriţa pentru a participa la festivalul anului”, 45.000 de persoane au fost bifate doar în prima seară – pe când la Bistriţa, cu doar o zi înainte, câteva sute de bistriţeni aşteptau cu îndârjire şi sictir tradiţionalele artificii finale ale Zamfirei…

Azi începe încă o ediţie din Nunta Zamfirei dar, spre deosebire de altele, cea din 2015 e una jubiliară. “Nunta” împlineşte 20 de ani bătuţi pe muchie şi tot oraşul (uşor nedumerit că spectacolele au fost programate în cursul săptămânii, nu în weekend) aşteaptă cu sufletul la gură să vadă ce legătură subtilă există între Mozart şi Coşbuc.

Cam aşa începea anul acesta demersul Basm Festival – Bistrița Arts & Something More – primul şi singurul festival interdisciplinar de cultură alternativă din Bistrița, inițiat de Bistrița Civică între alte proiecte menite să dezvolte turismului local, să diversifice viaţa culturală din Bistrița și să îmbunatățească imaginea oraşului...

După ce luni de zile Biserica Evanghelică a stat bine pitită îndărătul unei plase verzi şi protectoare – din cauza lucrărilor de canalizare efectuate de firma Serbis – de-acum ea respiră liberă, din nou. Plasa a dispărut, semn că şi lucrările sunt gata. Până la Marele Târg de Vară se reface şi gazonul…!

Încă de la primele ore ale dimineţii, titlurile emisiunilor de ştiri tv au luat-o razna cu informaţii alarmante şi cu avertizări în cor asupra caniculei şi codului ortocaliu care ameninţă azi toată suflarea românească. Nici Bistriţa nu face excepţie şi fierbe la foc mic…

Dacă anul trecut Calea Moldovei era burduşită, pe marginea trotuarelor, de grămezi uriaşe de pepeni însoţite de corturi improvizate şi olteni amiabili gata să afle toate secretele familiei de dragul unui pepene în plus pe cântar – în acest an treaba stă invers. Şoseaua este limpede şi curată ca-n palmă. Numai că oltenii…

La o aruncătură de băţ de Bistriţa medievală, exact duminica trecută, în timp ce câteva sute de bistriţeni se zbenguiau la concertul Popa Şapka – în Castelul Banffy din Bonţida vreo 28.000 de oameni se zbenguiau, la rândul lor, urmărindu-i pe cei de la Prodgy. Dintre toţi, unul singur a devenit celebru…

A plouat ieri toată ziua la Bistriţa, respectându-se întocmai codul galben de ploi prelungi anunţate de specialiştii meteo – dar bistriţenii au avut măcar parte de o ploaie colorată – cel puţin pe unul dintre pasaje. Au fost amenajate din nou umbrelele colorate care au făcut senzaţie anul trecut în oraş...!

Cine îşi mai aminteşte azi de tulburătoarele zile ale anilor 90 în care toată Bistriţa se iniţia şi descoperea (cu nedisimulată uimire) primele noţiuni yoga…? Cine îşi mai aminteşte legendara şi mesianica figură a lui Radu Cunescu, primele sale conferinţe yoga la Casa de cultură sau tragicele împrejurări în care şi-a pierdut viaţa…?

Este regretabil,desigur, că într-un oraş european pur sânge, aşa cum se visează şi Bistriţa, să-ţi frângi tocul pantofului cu atâta migală lustruit într-un sâmbure intenţionat aruncat pe jos sau să-ţi pătezi ciorapul imaculat cu zeama inutil risipită pe trotuar…!

În timp ce unii, prin capitală, dublau istoric alocaţia pentru copii, exploatând faptul la maximum, acuzând sau profitând, în funcţie de interes – la Bistriţa au fost resimţite primele zile aproximativ caniculare... S-au umplut terasele, au ieşit muzele la plimbare iar primele decapotabile timide au început să zburde pe străzile oraşului...

În timp ce Bistriţa celebra cu discursuri, festivităţi şi jocuri de glezne independenţa, victoria, Europa, etc – în Cluj, Arad, Baia Mare, Braşov, Alba Iulia, Oradea, Sibiu şi Bucureşti mii de oameni au ieşit în stradă pentru a participa la primul protest major împotriva despăduririlor ilegale şi abuzive din Transilvania şi ţară.

Fideli principiilor europene care le-au invadat existenţa în ultimii ani, bistriţenii sărbătoresc şi ei Ziua Europei: unii în avans, unii cu discursuri, unii cu prelungiri iar alţii, mai casnici şi domestici din fire, cu borcane scoase la aerisit pe pervazul ferestrei… Pentru că “a fi european” nu înseamnă să ne trădăm vechile obiceiuri…!

Vine o vreme, în viaţa oricărui bistriţean autentic şi european, o vreme de mare cumpănă sau îndoială, în care paşii îl poartă, inevitabil, spre margine, spre Codrişor, spre râul Bistriţa care în vechime traversa oraşul, secţionându-l inegal: râul cu ape învolburate care aumereu culoarea înecului, vorba unui gânditor celebru...

Niciodată nu e prea târziu să-ţi limpezeşti privirile – într-o zi de luni mohorâtă şi deprimantă cum este cea care ni se aşterne în faţă – cu un fel de oază de verdeaţă izbucnind sălbatic printre ruinele unui fostpunct termic de pe strada Alba Iulia. Niciodată e prea târziu să devii şi mai mohorât, şi mai deprimat…

Se înalţă şi acum semeaţă, în buricul târgului, ca o misterioasă şi neobişnuită construcţie aparţinând unei epoci demult apuse – o construcţie care ascunde nebănuite drame, certuri, nevoi deşertate, urlete, dar şi impresionante încercări de depăşire a condiţiei umane, şoapte sau mesaje de la începutul lumii, de când Adam şi Eva...

După ce magnoliile din Bistriţa şi-au făcut de cap, înflorind înainte de vreme, la temperaturi prea reci pentru o primăvară îndelung aşteptată – vine rândul liliacului să înmiresmeze străzile oraşului… Ca şi cum, ignorând cu desăvârşire parfumul micului sfârâind, bistriţenii ar avea timp să se oprească locului o clipă şi să-l admire…!

Ani de zile ne-a aşteptat mama în duminica de Paşti cu farfuria albă pe masă, cu un ou roşu înăuntru, acoperit de apă, cu bănuţ lângă ou şi prosop proaspăt, curat alături, cu luminând dimineaţa cu un „Hristos a Înviat!” Ani de zile mergeam pe jos sâmbătă noaptea, la Înviere, şi ne întorceam târziu, transfiguraţi... Între timp...

Imaginile cu Iisus sprijinit de cruce în faţa Bisericii Evanghelice alături de oficialităţi, în faţa unei mulţimi înlăcrimate care s-a îmbulzit pe străzile oraşului ca la circ în timp ce, cocoţate pe cetatea de lemn domnişoarele mâncau tacticos seminţe – ne vor bântui multă vreme... De departe, Drumul Crucii n-a fost decât un show de prost gust…