Este regretabil,desigur, că într-un oraş european pur sânge, aşa cum se visează şi Bistriţa, să-ţi frângi tocul pantofului cu atâta migală lustruit într-un sâmbure intenţionat aruncat pe jos sau să-ţi pătezi ciorapul imaculat cu zeama inutil risipită pe trotuar…!
Este regretabil să ajungi în situaţia ingrată de a număra nu mai puţin de şaptezecişiopt de cireşe strivite pe caldarâm, la ceas de seară, probabil de copii hămesiţi care au încercat minute în şir să smulgă fructele din copac, până în momentul critic în care proprietarul şi-a făcut apariţia cu o falcă-n cer şi una plină de răcnete…
Cum la fel de lamentabil (dacă nu cumva impardonabil) ar fi să începi să-ţi pui întrebări încuietoare despre numărul cireşilor care există în Bistriţa sau al celor care, înarmaşi cu un cântar de casă cu cârlig, se dovedesc dispuşi să-ţi vândă câte un kilogram sau două din fructele care le cad gratis din copacul de alături, cu doar 6 lei, deşi tu ai fi dispus să dai pe ele şi 10...!
Mai ales când toate studiile avansate ale specialiştilor americani încearcă să neconvingă din răsputeri că consumul de cireşe pe termen lung previn apariţia cancerului, graţie conţinutului crescut de antioxidanţi care luptă cu radicalii liberi şi protejează celulele din corp. Ba mai mult, cireşele sunt utile şi la calmarea sistemului nervos înfierbântat iar efectul acestor fructe în insomnii, nevroze, stări de anxietate şi migrene este incontestabil...
Ignorând cu nonşalanţă părerea specialiştilor - nemuritorul Gambetta (alias Pablo Neruda) îşi permite să afirme fără ruşine că “Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii…”
Şi ce-o fi fost în mintea poetului când a scrijelit una ca asta - numai bunul Dumnezeu ar fi în stare să descifreze…!