Imaginile cu Iisus sprijinit de cruce în faţa Bisericii Evanghelice alături de oficialităţi, în faţa unei mulţimi înlăcrimate care s-a îmbulzit pe străzile oraşului ca la circ în timp ce, cocoţate pe cetatea de lemn domnişoarele mâncau tacticos seminţe – ne vor bântui multă vreme... De departe, Drumul Crucii n-a fost decât un show de prost gust…
De departe, de la o anumită distanţă, din tot spectacolul stradal cu “Drumul crucii” nu s-a văzut decât agitaţia şi fojgăiala unor oameni disperaţi că NU văd din cauza celorlalţi ce naiba se întâmplă acolo, dacă îl bat de-adevăratelea sau biciurile sunt doar de formă, dacă e într-adevăr vânăt de frig sau este doar pictat pe picioare, dacă are sânge adevărat sau e doar un machiaj reuşit…
Căci în realitate, dintre miile de curioşi, doar câteva zeci au avut într-adevăr acces la scene şi imagini, doar cei “din primul rând” au văzut efectiv dincolo de coloana de jandarmi sau de fotografi şi jurnalişti (incredibil de mulţi!) care au acoperit totul cu sârgul de a surprinde esenţialul…
Iar printre fotografi – s-au remarcat cu drag şi vreo cinci de-ai actorilor – culmea, îmbrăcaţi tot în haine de epocă, dar dotaţi corespunzător cu o dronă sofisticată şi aparate de fotografiat ultimul răcnet… Fapt care a cam tăiat unora din “plăcerea” sau autenticitatea spectacolului, ca într-un montaj de prost gust în care soldatul roman îşi priveşte ceasul nerăbdător să termine odată filmarea…
De departe, bolnavi fiind unii de luciditate sau de văz monstruos, totul a părut un show penibil şi ireal, cu tuşe voit îngroşate, mizând din start pe impactul emoţional şi vizual al violenţei, cu spectatori pe măsură care s-au înghesuit ca oile să vadă ce şi cum, care la un moment dat i-au şi lăsat pe actori în plata Domnului ca să alerge să-şi ocupe un loc mai bun, mai în faţă, lângă Biserica Evanghelică – spectatori care nu au reţinut din toată mascarada decât trântele pe jos sau figura pictată cu roşu sângeriu…
Pentru că au urmărit tot evenimentul ştiind prea bine că nu e decât un spectacol – fără să uite să-şi cumpere seminţe şi suc, fără să uite să se îmbrace bine fiindcă e frig afară...
Pentru că, în realitate, nimic nu se schimbă în mintea sau sufletul nostru decât atunci când cădem de-adevăratele, ne rupem haina, se sfâşie pielea, curge sângele iar rana ustură cu adevărat. Dar şi atunci ne apucăm să-i înjurăm pe cei care au reparat atât de prost trotuarul - în niciun caz nu ne vine în minte eventualitatea ca altcineva s-o fi păţit mai grav, mai dureros - de dragul unei idei...
Ei, dar totul e bine când se termină cu bine! Să ne vedem sănătoşi anul viitor, cu un nou Iisus Hristos în rolul principal şi cu o şi mai spectaculoasă răstignire - inevitabil lângă Biserica Evanghelică...!
.jpg)
0728-237 215
