Este eterna scuză şi pretextul cel mai la îndemână – “plecăm din Bistriţa pentru că aici nu se întâmplă nimic, pentru că adevărata viaţă se petrece mereu la Cluj, la Mureş, sau în orice altă parte”. Realitatea este cu totul alta: în Bistriţa se întâmplă o mulţime de evenimente, unele suprapuse, de la care tinerii sunt mereu marii absenți.
Unul dintre invitaţii acestor zile la BISfest care a însoţit la Bistriţa nişte muzicieni de talie europeană remarca oarecum trist, la Sinagogă, faptul că ei cântă în faţa unui public de vreo 10-15 persoane…
“Ce păcat… Sunt oameni atât de speciali, muncesc atât de mult pentru un concert… Bine, ei cântă oricum cu mare drag, oricând, dar nu ţi-e totuna să cânţi cu sala plină sau cu sala goală… Probabil dacă aţi fi avut o şcoală de muzică în oraş, lucrurile ar fi stat cu totul altfel, la Timişoara, Cluj sau Bucureşti sălile sunt pe jumătate pline numai cu tineri care studiază muzica şi vin să înveţe…” a mai spus muzicianul invitat.
Şi mare dreptate avea… Dacă am fi avut şi noi o şcoală de muzică în oraş, dacă am fi avut zeci şi zeci de elevi care să viseze să cânte pe scenele ţării şi să facă din muzică o carieră pe viaţă, dacă am fi avut elevi pentru care muzica să fie o pasiune adevărată sau un fel de a trăi – atunci cu siguranţă sălile de spectacol ar fi fost pline şi la Bistriţa.
Dacă am fi avut profesori de muzică pasionaţi aceştia ar fi ştiut să le insufle elevilor obiceiul de a nu rata niciun concert, de a-l savura şi comenta, de a-l diseca aşa cum fac fotbaliştii cu meciurile de fotbal… Ar fi venit cu clasa, ar fi fost curioşi să-l cunoască pe solist, l-ar fi aşteptat în culise după concert, l-ar fi sâcâit cu întrebări retorice şi cu tot felul de curiozităţi de-ale tinerilor…
Dar uite că nu avem o şcoală de muzică în oraş…
Şi de aceea – cu excepţia unor nume sonore sau a unor celebrităţi – prin sălile de concerte uneori bate vântul…
.jpg)
0728-237 215
