Nu ştim alţii cum sunt şi nici nu ne interesează obsesiile lor vestimentare, dubiile sau dilemele în privinţa cromaticii în cazul fostelor uniforme de şcoală – dar noi ştim una şi bună: cu cât mai simplu, cu atât mai bine. Cu cât mai minimalist sacoul – cu atât mai comod de purtat. Cu cât mai redusă dimensiunea – cu atât mai izbitoare impresia. Efectul visual este garantat – zeci de priviri şi capete înfierbântate se întorc să te soarbă din priviri iar şcoala poate să înceapă!

Asemenea gânduri poate i-or fi trecut prin cap – sau poate nu – domnişoarei care a traversat tacticos un mare şi aglomerat boulevard într-una din primele zile de şcoală, îndreptându-se cel mai probabil spre sala de clasă, chicotind la mobil ultimele bârfe, ultimele noutăţi despre vreun prof nou aterizat în liceu, despre un coleg care a părăsit gaşca, despre ultimele terase, ultimele cuceriri, primele impresii de şcoală…

Martorii prezenţi la faţa locului au rămas cu impresia certă că domnişoara mergea la cursuri dar – grăbită fiind sau inabordabilă şi fără chef de palavre inutile şi gratuite – nu au apucat să afle ce marcă de sacou purta domnişoara, dacă avea sau nu dres de culoare piciorului pe ea şi dacă au apărut, mai nou, şi chiloţi de culoare pielii care să dea senzaţia de invizibil… Dar nu mai contează. Important e să fi ajuns în siguranţă la şcoală…!