Când vine vorba de cultură sau manifestări culturale în Bistrița – toată lumea se mobilizează exemplar în oraș, toți se implică, aduc o stație, un microfon, o atenție, o măslină, ca lucrurile să iasă impecabil! Inclusiv Parcul Municipal trebuie să contribuie cumva. Să suporte pe gazonul reabilitat cu bani europeni câte un microbus sau o remorcă.

Deși arată atât de bine, au fost hulite și batjocorite de toată lumea, încă de la instalarea lor în matcă iar pe alocuri s-a lăsat chiar cu mici revoluții din partea locatarilor care au protestat vehement și s-au opus din răsputeri. Există totuși cel puțin un loc în Bistrița în care (deocamdată) nimeni nu pare să le conteste. Dimpotrivă...

S-a pierdut în negura vremii numele primului individ care a făcut idioata descoperire că Monumentul Eroilor din Piața Petru Rareș ar semăna cu un penis... Dar de la el încoace, toată lumea își permite să facă glume infantile pe tema asta și toți rânjesc ca proștii rostind uneori (în legătură cu același monument) „Ce-are sula cu prefectura”...

Chiar și fără să guste din micii, peștii prăjiți, fripturile, berea și toate celelalte delicatese puse la dispoziție (contra cost, evident) de comercianți. Chiar și fără să înțeleagă prea clar versurile cântecelor de muzică populară – unii (unele) s-au simțit în Heidenfeld absolut minunat.

O pată de culoare face senzație de câteva zile în Pasajul Spiru Haret din Bistrița! Deși încă nu este gata și mai sunt destule detalii de pus la punct în ceea ce privește amenajarea pasajului – tânărul patron al unei cafenele recent deschise în zonă n-a stat prea mult pe gânduri și a înveselit pasajul atârnând deasupra câteva umbrele colorate.

Vine o vreme, în viața oricărui bistrițean autentic, o vreme în care lucrurile pe care le-a privit odată, demult, de la înălțimea orgoliului său de cetățean european – se răstornă cu susu-n jos și se lățesc pe asfalt, ca pentru a fi pe înțelesul tuturor, parcă...

În timp ce noi ne dăm de ceasul morții fără să reușim să calculăm câți ani împlinește Bistrița sau dacă împlinește vreunul – presa centrală a desfășurat ieri un circ fără precedent, pe măsura condamnării istorice a lui Dan Voiculescu, sărmanul patron de presă care până la 35 de ani a locuit într-o cameră cu WC în curte...!

Cade iar weekendul ca un trăznet peste Bistrița cu povești pline de invidie și recorduri zdrobite referitoare la succesul Băilor Figa printre beclenari și nu numai! Dar Figa nu e doar locul pierzaniei unde își dau întâlnire zeci de mii de trupuri goale de toate mărimile, zodiile, culorile sau preferințele culinare...! la Figa se mai și citește...!

Bistrițenii vor putea să aleagă, în curând, așa cum prevede noua lege funerară, dacă să solicite ajutorul unui preot la înmormântare sau dacă preferă o înmormântare „laică”, fără preot la căpătâi, sau dacă, dimpotrivă, preferă să fie incinerați... Atenție cum îngrijiți mormintele rudelor! Puteți rămâne fără ele!

Chiar în apropierea Bisericii Evanghelice, uneori ignorate total de bistrițeni – alteori călcate în picioare sau chiar zdrobite cu violență de pantofi nesimțitori – și-au făcut culcuș și încearcă să supraviețuiască, așteptând și ele, poate cu sufletul la gură să afle cu certitudine – vine sau nu vine Vama la Zilele Bistriței...?

În timp ce Bistrița și-a îmbogățit paleta cetățenilor de onoare cu încă trei personalități, mai mult sau mai puțin contestate sau criticate de opinia publică, în timp ce gospodăriile din județ sunt încă la mila naturii dezlănțuite, liberalii se despart și se redistribuie după bunul plac, atrași ca albinele de mierea noului Partid Liberal Reformator

Soarele (nemaipomenit!) s-a topit și a curs pe pământ. Ca să nu rămână cerul fierbinte și gol – copiii au îndrăznit să-și arunce hainele într-un tufiș și să tragă o baie repezită. Înainte să iasă doamna gardian din Consiliul Județean și să-i scoată afară din fântână cu un răcnet și două bucăți de amenințări...!

Dacă tot am aflat că Bistrița nu pupă prea curând un mall adevărat cu un cinema de lux așa cum visează mulți dintre cei care bat drumurile spre Cluj pentru a vedea un film în condiții decente – nu ne rămâne decât să ne întoarcem cu gândul spre fostul nostru cinema Dacia. Fațada este neschimbată, dar în spate lucrurile stau cu totul altfel...

Mai să treacă neobservat un amănunt esențial referitor la realitatea istorică a Bistriței! De câteva zile, struții amplasați în câteva puncte importante și traversate de turiști ale orașului – s-au trezit, peste noapte, cu câte o potcoavă în cioc din partea Primăriei.

De 750 de ani bătuți pe muche – adică din ziua de grație 16 iulie 1264, de când datează prima atestare documentară a cetății sub numele de Bistrița, după ce fusese pomenită și în 1241, dar ca și „oppidum Nosa” distrusă și devastată de barbarii de mongoli – de 750 de ani orașul acesta ne suportă mârlăniile, isteriile, măruntele fericiri...

Din când în când, în unele centrale termice acum aflate în paragină, muncitorii își depozitează diverse scule, atunci când au de asfaltat alei din preajmă. Sau preferă să se retragă înăuntru pentru o masă repezită... În timp ce deasupra, pe „acoperiș”, de dragul nostru, al tuturor și sfidând orice logică – se desfășoară copacii...!

Nu demult, dar suficient de aproape de Bistrița, undeva în apropierea pădurii de la Slătinița, o descoperire i-a lăsat cu gura căscată pe câțiva copii prinși în mrejele unui simplu joc – nici mai complicat, nici mai spectaculos decât altele...

Parcă s-ar fi întâmplat abia ieri, parcă-i vezi și acum – sute de bistrițeni îmbarcați în Dacii prăfuite (dacă erau norocoși să aibă așa ceva:) luau drumul Sigmirului sau urcau pe Dealul Târgului, pentru a urmări la ruși sau la unguri, la televizoare alb-negru minuscule ridicate pe capota mașinii – finalele campionatelor mondiale de fotbal...

Exasperați probabil de mirosuri și arome greu de descris în cuvinte, greu de explicat unor simli turiști aflați doar în trecere – după îndelungi și controversate întâlniri derulate la intrarea în bloc – vecinii au apelat la o soluție disperată, vrând să insinueze că nu e frumos să ne facem nevoile oriunde. Ci să le apărăm. Ba chiar să le abținem...

Cine își închipuia că Biserica Ortodoxă e încremenită într-un proiect vechi și prăfuit, se înșela amarnic! În timp ce Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului cumpără acțiuni la Bursă cu ajutorul unei societăţi de brokeraj, Patriarhia Română se pregătește să răspundă unei doamne doctor care vrea să devină prima femeie-preot.

Au spus-o înaintașii noștri, au spus-o moșii și strămoșii noștri folosind cuvinte atât de emoționante – încât nu nu-a mai rămas decât să repetăm, anemic, după ei: în ciuda tuturor dificultăților și a istoriei zbuciumate care a traversat-o – Bistrița are încă lucruri tulburător de frumoase. De exemplu – cerul...!

În timp ce sute de bistrițeni au chefuit de zor la Serbările medievale și mii de beclenari ne-au făcut iar în ciudă cu Zilele Orașului lor organizate din nou mai bine, mai spectaculos, mai grozav decât ale noastre – în capitală se scria istoria unei fuziuni iar Stelian Dolha, președintele PNL BN era ales printre cei puțini dar puternici.

Copiii l-au botezat „țup-țup”, probabil pentru că în timp ce se învârte ca bezmeticul, mai și țopăie în sus și-n jos ca un iepuraș apucat de streche... E coadă la țup-țup dintotdeauna și mereu se lasă cu amenințări de genul „dacă nu mă lași o tură, te spun la mama! Și la doamna ta învățătoare!”... Zilele trecute a fost cotropit de extratereștri!

S-au pornit greu, dar și când s-au pornit – încearcă să-i oprești și vei constata că nu reușești cu niciun chip. Nici n-ar fi de dorit. E bine că măcar un lucru merge bine la Bistrița: cositul ierbii dintre blocurile gri. Pe alocuri, se lasă și cu victime...!

De câteva zile prin Bistrița – în anumite puncte cheie ale orașului – în apropierea unor intersecții sau sensuri giratorii – au fost montate mici „parcări” pentru biciclete. Semn că bistrițenii nu mai trebuie să-și lege bicicletele de garduri, stâlpi sau copaci...!

E complicat, vorba unui poet contemporan, să vorbești despre poezie când ești polițist, când ai fi tentat să te gândești mai degrabă la procese penale, la corupție, la nedreptăți, la Bistrița europeană a anului 2014, când grijile zilei sunt atât de acute sau problemele celorlalți sunt atât de aprig invadatoare....

În plină criză financiară, când unii nu au ce să pună pe masă, când alții nu știu cum să-și drămuiască banii pentru un concediu cât de mic – florarul bistrițean își permite să se dedea RISIPEI. Este vizibil cu ochiul liber, pe marginea străzilor și chiar în zona Decebal, dincolo de calea ferată. Risipă de flori, risipă de petale – ri-si-pă...!

În timp Boris Becker posta pe Twitter „Bravo, Maria Şarapova! Un mare respect pentru Simona Halep... Ce finală! I-aţi făcut pe toţi să iubească tenisul feminin” - premierul Victor Ponta, prezent la finală, declara, încercând să fie ironic (dar reușind să fie doar deplasat) „Dacă nu câștigă Simona, eu sunt de vină, știu”...

Haiul de pe lume se ascunde la Bistrița, respectiv în părculețul de pe Cerbului! De câteva zile, panoul cu explicații și numere de telefon utile – s-a îmbogățit cu o fâșie care conține un mesaj absolut haios. Dacă nu cumva absurd de-a dreptul: Program de funcționare: între orele 8 – 20, numai pentru copii de 2 – 10 ani...

După ce că abia a supraviețuit covorul de plastic iernii și ploilor care au ros nemilos din el și au săpat deja până la pietricelele vechi de dedesubt, după ce că șuruburi și piulițe din celelalte jucării ale părculețului au început să dispară la doar câteva luni de la instalare – acum a intervenit și necazul cu substanța dubioasă de pe bănci...!