Chiar și fără să guste din micii, peștii prăjiți, fripturile, berea și toate celelalte delicatese puse la dispoziție (contra cost, evident) de comercianți. Chiar și fără să înțeleagă prea clar versurile cântecelor de muzică populară – unii (unele) s-au simțit în Heidenfeld absolut minunat.
S-a citit limpede în privirea lor senină și recunoscătoare, s-a înțeles prea bine din atitudinea lor maiestuoasă: nu ai nevoie de bere, mici sau hamsii ca să te simți minunat în Heidenfeld.
Nu ai nevoie să te înghesui sau să-ți tragi coate la o masă de lemn neîncăpătoare, lipit de vecinul de la etajul doi care lălăie o melodie de pe scenă și inhalând fum și praf de pretutindeni ca să resimți în toți porii corpului bucuria de a trăi și de a respira liber după douăzeci de ani și ceva de post-tranziție perpetuă....
Nu este cazul să te vânzolești inutil prin fața tarabelor burdușite de chinezării sau oale etern autentice și tradiționale la care muncesc cu orele meșteri la fle de autentici – pentru a te simți bogat și împlinit în Heidenfeld, la Zilele Bistriței.
Nu e imperios necesar nici măcar să absorbi din boxele asurzitoare muzica populară curgând în valuri ca să-ți vină să joci aprig la nesfârșit sau să te rotești liber deasupra tuturor.
E suficient să ai două aripi și să fii o barză. În Heidenfeld, de Zilele Bistriței...