Au trecut deja aproape trei luni de zile de când bistrițenii s-au trezit luptând contra noilor pubele – așa-numitele containere semiîngropate – abuziv împlântate în pământ, în unele locuri ocupând spațiile verzi, în altele ocupând ilegal locul unui depozit de păcură care a făcut și el scandal o vreme sau în alte locuri fiind montate foarte aproape de locurile de joacă amenajate pentru copii...

Cam peste tot au fost întâmpinate cu reacții adverse din partea cetățenilor, cu nedisimulată suspiciune sau chiar intoleranță: sunt prea mari, sunt uriașe, ne mănâncă din spațiu, nu mai putem respira din cauza lor, să disparăăă, ne mulțumim și ne convin și cele vechi, chit că plasticul din ele pute înfiorător, ce este vechi e mai sigur...! strigau pe alocuri bistrițenii revoltați. Sau poate că ni s-a părut...

Orișicât, părut sau nepărut, în Bistrița a fost identificat un loc (deși este posibil să existe și altele) în care pubele semiîngropate sunt simbolul unei certitudini optimiste – aceea că parcarea mult râvnită pe terenul de baschet de pe Aleea Trandafirilor, parcarea îndârjit și îndelung contestată nu va mai exista...!

Pentru că, fatalitate!, pubelele au fost semiîngropate – strategic – tocmai în fața barierei care ar fi trebuit să permită accesul credincioșilor penticostali cu mașinile, pe terenul de baschet.

Desigur, unii pot să-și închipuie că e un semn tacit de bunăvoință din partea municipalității. Alții, dimpotrivă, că e doar o situație provizorie care va dura exact cât vor rezista și pubelele... În timp ce ultimii pot visa că, la o adică, se poate construi PESTE pubele o mică pasarelă, un pui de pasaj suprateran ca cel care se preconizează peste Bulevardul Independenței, pentru ca mașinile să intre totuși pe teren... Căci Dumnezeu îngăduie. Multe...