S-au pornit greu, dar și când s-au pornit – încearcă să-i oprești și vei constata că nu reușești cu niciun chip. Nici n-ar fi de dorit. E bine că măcar un lucru merge bine la Bistrița: cositul ierbii dintre blocurile gri. Pe alocuri, se lasă și cu victime...!
Cu îndârjire sau admirabilă insistență – muncitorii care se ocupă de cosit în Bistrița și-au făcut treaba ireproșabil, în ultimele zile la Bistrița împrăștiind în aer același inefabil parfum al fânului proaspăt cosit și amestecat romantic cu susurul moto-coasei electrice...
Un parfum atât de puternic încât, pe alocuri, s-au înregistrat chiar și victime.
Un bistrițean s-a lăsat toropit de iarba proaspăt cosită, s-a lăsat ușor într-o rână și a tras un pui de somn. Era o frumoasă după-amiază de joi. Sau poate vineri. Se poate să fi fost și miercuri. Timpul își desființase limitele și avea răbdare cu toată lumea.
Omul flutura ușor din mână și, din când în când, mormăia câte un „Alo... Alo!” - cu gândul, probabil, la celebra romanță pe care, din nefericire, acum n-o mai fredonează decât specialiștii: În fânul de curând cosit, Gândind la tine-am adormit! Și de miresme-mbălsămat, Un vis ferice am visaaaat...!