Dacă tot am aflat că Bistrița nu pupă prea curând un mall adevărat cu un cinema de lux așa cum visează mulți dintre cei care bat drumurile spre Cluj pentru a vedea un film în condiții decente – nu ne rămâne decât să ne întoarcem cu gândul spre fostul nostru cinema Dacia. Fațada este neschimbată, dar în spate lucrurile stau cu totul altfel...
Cândva, prin anii 80, Dacia era chiar mândria orașului și cinematograful record al țării iar la casele de bilete se duceau bătălii în toată regula, fie și pentru a vedea a suta oară Liceenii, Șapte mirese pentru șapte frați, Superman, Șatra sau Iubirea are multe fețe și alte asemenea producții indiene de trei lei.
Și nu de puține ori aveai nevoie de pile serioase ca să obții un loc bun sau un abonament la Cinematecă...
Acum, fațada fostului Cinema Dacia arată la fel de pustie ca acum câteva luni – fără niciun afiș colorat, fără niciun film la „Programul următor” – ci doar o foaie A4 scoasă la imprimantă cu emoționantul mesaj că pe pagina de facebook a cinematografului putem să-i dăm un Like de încurajare.
Dar dacă în față pare că nu se întâmplă nimic spectaculos, în spate lucrurile stau cu totul altfel: firma care a câștigat licitația și care și-a asumat misiunea de a transforma epava de cinema într-un complex multifuncțional a trecut deja la treabă.
Dar până să renască „Dacia” din propria cenușă, precum pasărea Phoenix – va trebui să treacă prin câteva transformări esențiale... Sau prăbuțiri, sau spargeri de pereți și desființări de ziduri.
Pentru că fosta Sală A va deveni ditamai spațiul de spectacole, extins cu încă 4 metri în spate, astfel încât scena va avea aproximativ 9 metri. Cel mai probabil capacitatea sălii va scădea, pentru a creşte spaţiul şi confortul fiecărui spectator. Sala C va fi transformată în sală de repetiţii pentru ansamblul „Dor românesc” şi nu va mai avea structură de amfiteatru iar bistrițenilor le rămâne să urmărească filme în Sala B...
Anul viitor, în vară – dacă vom avea noroc de un constructor serios și punctual... Dacă nu – mai răbdăm un anotimp, un an, un timp – căci ne-am obișnuit s-o facem deja de atâtea luni de zile...