Unul dintre cabinetele importante de la şcoala care astazi se numeşte Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” a fost cabinetul de română, cabinet care la rândul lui a trecut prin transformări importante.

Ca şi în orice altă şcoală orele de sport au mare importanţă în viaţa elevilor, sălile de sport fiind locul unde se desfăşurau orele de educaţie fizică, activităţile extra-şcolare: serbări, întreceri sportive, dansuri şi multe altele. Profesorii de sport se asigurau că toată lumea participă şi elevii erau mulţumiţi de modul de predare.

Conform mărturiilor unor foşti sau actuali profesori ai liceului, primul laborator de fizică a fost înfiinţat în anul 1978, la etajul 2 al clădirii, unde se află şi astăzi. Având în vedere faptul că fizica era materie de bază, în anul 1979, cu ajutorul profesorilor Adrian Borodi şi Tiberiu Toma, s-au înfiinţat 3 laboratoare.

În istoria Colegiului Naţional „Andrei Mureşanu” cabinetul de geografie a însemnat mult pentru profesoara Elena Naşcu dar şi pentru elevii care au asistat cu drag la orele sale.

În cadrul Colegiului Naţional „Andrei Mureşanu” laboratorul de biologie a avut două locaţii. Nu se ştie exact momentul în care a fost fondat, dar până în anul 2000 laboratorul de biologie îşi avea locaţia în corpul actualului CDI şi era organizat în trei săli: o sală de curs, o sală de microscopie şi cabinetul profesorilor de specialitate.

Una dintre disciplinele care se studiază cu precădere în perioada liceului este chimia. Printre primele cadre didactice care au predat chimie în liceul nou format de numără profesoara Laura Elena Purcelean, care îşi aminteşte cu nostalgie de primul laborator de chimie care a apărut la „Andrei Mureşanu” în anul 1965.

Povestea RDL la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” a început graţie unui grup de elevi dornici să descopere tainele jurnalismului, a continuat mulţumită unui al doilea val de mici jurnalişti şi consemnează zilele acestea centenarul liceului prin intermediul unei a treia generaţii care au un numitor comun: dăruirea şi perseverenţa...

Liceul „Andrei Mureşanu” continuă să scrie istorie. În anul 1999 Liceul teoretic „Andrei Mureşanu” devine Colegiul Naţional „Andrei Muresanu” un moment important despre care Stela Todea mărturiseşte: Când am primit decizia de colegiu naţional am venit cu hârtia în mână de la inspectorat, n-am mai pus-o în geantă, de bucurie..."

După spusele doamnei Rauca, care îşi aduce aminte cu drag de vremurile trecute, clădirea liceului „Andrei Mureşanu” era în stare foarte bună, deoarece conducerea unităţii s-a luptat pentru a obţine fondurile necesare pentru efectuarea în timpul vacanţelor de vară a reparaţiilor curente necesare.

În anul 1981 s-a înfiinţat la „Andrei Mureşanu” prima clasă liceală de şoferi mecanici-auto, elevii răspunzând la provocarea de a merge să sprijine lucrările de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, la Cernavodă, în cadrul proiectului “Şantierul Tineretului”.

În anii 80, deşi era liceu industrial, „Andrei Mureşanu” îşi câştigase un loc fruntaş între şcolile din judeţ, având în centru dascăli ce nu pot fi uitaţi – Toma Tiberiu, Cojocaru Rodica, Lupu Vasile, Paşca Leon, Buidan Vasile, Ion Raţiu şi mulţi alţii, prin care colectivul de cadre didactice al liceului „Andrei Mureşanu” era bine închegat.

David Gălăţeanu a fost una dintre personalităţile reprezentative pentru şcoala „Andrei Mureşanu, ocupând funcţia de director timp de 20 de ani, între 1958 şi 1978. De numele lui David Gălăţeanu se leagă marile transformări pe care le-a suferit din punct de vedere administrativ şi instructiv-educativ această instituţie.

În anii 70 liceul „Andrei Mureşanu” a cunoscut numeroase modificări. Acesta s-a extins prin construirea sălii de sport, a internatului şi prin pavarea curţii cu zgură. Un eveniment nefericit, dar important, a fost inundaţia care a devastat tot ce găsea în cale.

Încă de la începuturile ei şcoala de la „Andrei Mureşanu” a fost renumită pentru exigenţa şi rigoarea profesorilor ei. În anii 60 instituţia cunocută azi cu numele de Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” poartă denumirea de Şcoala medie nr. 2 Bistriţa, iar din 1966 ea devine Liceul nr. 2.

Cu ajutorul mărturiilor foştilor elevi şi profesori pot fi reconstituite aspecte ale şcolii anilor 50 la „Andrei Mureşanu”. Şcoala a rămas ca în anii 50 cu două secţii: română şi maghiară, cu deosebirea că elevii nu mai sunt separaţi de cele două părţi ale coridorului.

Prima jumătate a anilor 40 a fost dominată de al Doilea Război Mondial, perioadă grea pentru bistriţenii care trăiau cu spaima percheziţiilor. Viaţa oraşului împânzit de soldaţi germani şi unguri era paralizată, oamenii adăpostindu-se noaptea şi o parte din zi în pivniţe. Frica de apropierea unui nou atac se simţea mai ales la bubuiturile tunurilor

Vasile Orban este din Bistriţa Bârgăului şi altoieşte pomi fructiferi de foarte multă vreme. Pentru că este priceput, vecinii îi cer să altoiască şi pomii lor.

Şcoala anilor 30 punea accentul pe performanţă, încurajând elevii silitori. Premiantul unei clase era şeful clasei şi mai târziu şi responsabil cu străjeria şi era trimis pentru perfecţionare în diferite oraşe. Totodată, acest elev avea şi îndatoriri suplimentare ca: organizarea de activităţi şcolare şi extraşcolare, a excursiilor şi a lecturilor.

Colegiul Naţional “Andrei Mureşanu” şi-a creat de-a lungul anilor o reputaţie bine-cunoscută, iar dupa articlolele mentionate mai jos, veţi observa cum încă de la începutul înfinţării acestei unităţi de învăţământ presa a scris doar cuvinte de laudă atât despre elevi cât si despre profesori.

Anul 1912 marchează un început pentru şcoala care astăzi se numeşte Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”. Interesant de remarcat este contextul atât la nivel şcolar cât şi la nivel social al anului în care a fost construit acest edificiu.

Elevii Colegiului Național ”Andrei Mureșanu” apreciază că aspectul de old school al clădirii în care-și desfășoară activitatea este determinant pentru toți cei care o asociază cu ideea de școală cu prestigiu, și propun o vizită imaginară prin spațiile școlii lor.

Trecând prin transformări demne de un adevărat monument istoric, cu evenimente deloc secundare – două războaie mondiale şi o revoluţie - clădirea în care astăzi îşi desfăşoară cursurile peste 2000 de elevi adăposteşte, de o sută de ani fără întrerupere, o şcoală care a crescut valoric şi s-a metamorfozat.

Numele Rodicai Tegle este mai putin cunoscut lumii sportive bistritene, chiar daca a reusit performanta de a fi de patru ori capioana nationala la fotbal. Bistriteanca a invatat sa joace fotbal pe maidanele din Livezile si a ajuns sa fie strigata Maradona de jucatoarele uneia dintre cele mai bune echipe de fotbal feminin din Romania, Rapid Oradea.

Leon Jora din Salva isi castiga painea facand "roate" din pene de paun pentru impodobirea palariilor din costumul popular traditional. Aseaza penele pentru clopul cu paun de peste 20 de ani, dar nu are niciun ucenic care sa-i duca meseria mai departe. Un somer ar putea castiga bani frumosi daca ar invata aceasta meserie de la el.

La Tonciu traiesc zeci de familii care si-au facut o mica afacere din impletituri de papura. Acestia fac cosuri, papuci de casa sau obiecte de artizanat, toate din papura si impletite cu multa rabdare si mult drag. Familia Szilagyi se numara printre cei care isi castiga existenta facand impletituri din papura.

Petrica si Florica Tocala cos goblenuri de peste 20 de ani. Cei doi spun ca este un hobby pentru ei si ca iubesc sa faca acest lucru. Barbatul spune ca a mostenit aceasta pasiune de la mama sa care era croitoreasa si, la randul sau acesta si-a invatat sotia sa coase.

Este povestea unui irlandez care s-a indragostit de Romania inca de la o varsta frageda. S-a mutat in Cluj si apoi in satul Sanicoara langa Beclean si nu regreta faptul ca a renuntat la "tara sa de bastina".

Floarea Cozmi este mester popular din Runcul Salvei. Aceasta face opinci din piele si spune ca isi iubeste meseria pe care o practica de 53 de ani. Ea povesteste ca a participat la zeci de targuri si expozitii din intreaga tara.

Cinci tineri din Cluj au venit cu ocazia zilelor Bistrita Medievala ca sa-si expuna lucrarile din hartie confectionata manual. Confectionarea chiar a unui suport de pahar sau a unui semn de carte dureaza cel putin 10 ore.

Doi tineri din Cluj-Napoca, sot si sotie, au adus pe piata romaneasca ceva cu totul nou si inedit: bijuterii din dantela lucrate manual. Podoabele purtate de sexul frumos au mare trecere iar mesterii nu se plang de lipsa clientilor.