De numele lui David Gălăţeanu, aflat la conducearea şcolii „Andrei Mureşanu” timp de 20 de ani, între 1958 şi 1978, se leagă marile transformări pe care le-a suferit din punct de vedere administrativ şi instructiv-educativ această instituţie. Respectat şi apreciat pentru munca sa, iubit de elevi, părinţi şi profesori a influenţat în mod pozitiv generaţii întregi de copii şi a impus şcolii o disciplină militară care i-a determinat devenirea.

Directorul Gălăţeanu s-a dedicat trup şi suflet şcolii sale, care se identifica cu locuinţa sa.

O zi de lucru a directorului Gălăţeanu începea la ora 6 dimineaţa, când, pe timp de iarnă supraveghea încălzirea sălilor de clasă, alimentarea cu lemne a sobelor de către oamenii de serviciu - obligaţi să se trezească la ora 5 - şi permanent curăţenia şi buna funcţionare a şcolii. Despre acest aspect fiica sa îşi aminteşte: „Tata, ca un mare commandant de oşti, verifica totul. La ora 2 când suna clopoţelul era tot în şcoală.”

Încălzirea şcolii a dat bătăi de cap multă vreme directorului. Şcoala era dotată cu sobe de teracotă şi încălzirea se făcea cu lemne. Această complicată situaţie a fost rezolvată tot de director, care, prin eforturi susţinute, cu drumuri repetate la regionala Cluj a reuşit să introducă încălzirea centrală, “Andrei Mureşanu” fiind prima şcoală din judeţ care a avut centrală proprie.

Aceleaşi eforturi au fost mobilizate şi pentru construirea internatului, a sălii mari de sport sau a terenului cu zgură.

Despre perioada vacanţelor pe care elevii o asociază cu relaxarea, Minerva Titieni îşi aminteşte că era pentru director o perioadă de activitate febrilă. Şcoala era în igienizare, adică era zugrăvită integral, iar curtea se transforma într-un adevărat şantier, nu neapărat pentru că era mizerie, ci pentru că trebuia dezinfectat.

Comparat cu liceul „Rebreanu” directorul Gălăţeanu spunea despre liceul său că „de-aia sunt mai apropiaţi profesorii de elevi la “Andrei Mureşanu”, pentru că sunt coridoarele mai strâmte la noi şi atunci trebuie să-şi vorbească, iar la Liviu Rebreanu sunt coridoare prea lungi şi nu se văd dintr-o parte în alta a coridorului” îşi aminteşte Ovidiu Creţu.

Veturia Rauca a învăţat meserie de la directorul Gălăţeanu: „Alături de el până în anul 1978, când a plecat în pensie să ştiţi că m-am format”. 

În ce priveşte nivelul actului didactic, despre David Gălăţeanu se spune că era extrem de exigent cu profesorii pentru calitatea lecţiilor. Minerva Titieni apreciază nivelul înalt al şcolii bistriţene pe care l-a remarcat când a ajuns la facultate, unde nu a mai găsit nici dotatrea şi nici prestaţia profesorilor din şcoala de la Bistriţa.

Directorul Gălăţeanu locuieşte şi astăzi în liceul lui, pentru că vorbesc despre asta corpul nou al clădirii, sala mare de sport şi memoriile elevilor, părinţilor şi profesorilor care l-au cunoscut, aşa cum reiese din mărturia lui Dumitru Neagoş: „Era un om deosebit. Pentru el liceul “Andrei Mureşanu” era liceul lui”

Cristiana Chiuzan,

Reporter de liceu la ziarul CNAMonline

Sursa: Mărturii ale foştilor elevi şi profesori: Stela Maria Todea, Ovidiu Creţu, Dumitru Neagoş, Aurelia Moţoc, Veturia Rauca şi ale fiicei Minerva Titieni.