O ceaţă densă a cuprins şi învăluit oraşul încă de la primele ore ale dimineţii de luni... Pretutindeni – oameni uluiţi, încă îngrijoraţi şi marcaţi de furtuna de ieri seară. Peste tot, crengi de copaci, ţigle şi bucăţi de acoperiş prăbuşite pe trotuare, copii forfotind spre şcoală şi povestind înfriguraţi despre furtună...

A fost văzut în partea de sus a oraşului, într-o parcare a unui faimos super-market, foindu-se – vizibil nerăbdător, poate neliniştit sau îngrijorat, mutându-şi greutatea corpului de pe un picior pe altul, căutându-şi locul, încercând să găsească un răspuns plauzibil, aşteptând să...

Suspina fără s-o înţeleagă nimeni, scârţâind din toate încheieturile, cocoşată sub greutatea sarcinii, dar, totodată, plină de importanţă. Un vag sentiment de mândrie locală, poate chiar patriotism, o traversa din când în cînd: era şi ea conştientă că nu ţi-e dat în fiecare zi să transporţi aşa ceva...

Trăim vremuri crunte, care necesită sisteme de protecţie pe măsură. A înţeles-o pe pielea lui şi bistriţeanul care a pornit-o peste dealuri şi văi, spre Colibiţa, unde avea probabil de transportat nişte lemne. Şi nu le-a transportat oricum. A pus pe cineva să le îmbrăţişeze strâns pe tot parcursul drumului...!

Autorităţile cunosc deja povestea şi au avut de-a face cu misterele care bântuie prin acest loc. Au încercat să riposteze, s-au străduit să ia măsuri şi să ţină lucrurile sub control, dar totul a fost în zadar: paranormalul îşi face aici de cap cum vrea el şi, mai grav, ne confruntăm cu o entitate invizibilă...

Cine a trecut suficient de des, în ultima vreme, prin Parcul Municipal, a avut ocazia să-i observe şi să-i studieze pe îndelete: nu îşi vorbesc prea mult, nu se împiedică în cuvinte inutile, nu îşi fac declaraţii sforăitoare de dragoste, însă legătura dintre ei este indestructibilă... Dorm împreună, ies la plimbare împreună, iubesc aceeaşi femeie.

Părea să fie o zi obişnuită de vară, în care nu se întâmplă mai nimic: un tătic îşi plimbă căruciorul cu bebe, trăgând cu urechea la boxele mari întoarse spre parc, un băiat se dă cu bicicleta, un grup de oameni – atenţi, la umbra copacilor. În aer au plutit, o vreme, poveştile despre momentul crucial în care începe greul şi tristeţea...

A fost surprins nu demult, în apropiere de Chiochiş, în miez de zi, traversând agale uliţa satului, călare pe o bicicletă fermecată, pedalând după cine ştie ce treburi importante care se cer rezolvate repejor... Căci există şi treburi care chiar nu pot aştepta până trece canicula...!

Nu-i destul că suntem amărâţi, necăjiţi, copleşiţi de caniculă sau ruşinaţi de săgeţi albastre şi salarii prea mari. Trebuie să se trezească unii acum să pună degetul pe rană, demonstrându-ne cu orice preţ că unii sunt mai egali decât ceilalţi! Unii stau la coadă pentru o baie în timp ce alţii, mai şmecheri, sar gardul şi fură startul...!

Te trezeşti într-o duminică frumoasă ca asta respirând aerul pur din Colibiţa, marea noastră dragă de la munte, şi ce-ţi trece ca un glonte prin cap...?! Ia să facem o tură pe lac, călare pe barca cu motor. Dar proprietarul pensiunii te refuză politicos. Azi, trebuie să-ţi pui pofta-n cui. Azi sunt aşteptate autorităţile în control...!

Terorizaţi, poate, încă de la începutul vacanţei, de ţipetele nestăvilite ale copiilor din parcurile de joacă şi de felul inexplicabil în care ştiu ăştia mici să-şi exprime pofta de viaţă – nişte oameni din Bistriţa au decis că basta! E cazul să le vină de hac! Aşa că au pus lacăt pe leagăn...!

Ca şi cum n-ar fi avut nicio treabă de făcut, ca şi cum toată munca zilei ar fi fost isprăvită – zăceau ca proastele sprijinite în gard, aruncând de jur împrejur priviri maliţioase. Şi bârfeau la greu, despicând firul în patru, punând sare pe rană acolo unde chiar nu era cazul. Chiar nu mai avea nicio importanţă...!

Un trecător mai milostiv din fire i-a aruncat, cel mai probabil dintr-un fel de creştinească milă, doi crenvurşti, gândindu-se că sărmana fiinţă prăbuşită pe trotuar îi va înfuleca instantaneu. Dar nu a fost aşa... Pur şi simplu n-a fost să fie aşa...

Este tânăr, are toată lumea la picioare, ar putea să facă senzaţie oriunde în ţară, dar el este îndrăgostit de Salva! O fotografie postată recent pe Instagram a provocat nebănuite valuri de emoţie prin mesajul pe care reuşeşte să-l transmită: imaginea surprinde un băiat care îşi îmbrăţişează duios (simbolic, desigur) satul...

Te trezeşti într-o bună dimineaţă şi constaţi cu tristeţe că maşina ta s-a transformat într-un jeg. Cum procedezi? Suni repejor la Supercom...! Dacă ieşi la interval cu un preţ corect, poate ai şansa să vină măgăoaia de maşină a celor de la Supercom şi să te scape inclusiv de grija deplasării la o spălătorie auto...

Nu a fost cu rea-intenţie, nu ne-am dorit cu orice preţ scandal sau circ, şi nici nu ne-am dorit să alimentăm inutil rivalitatea care există de ani de zile între cele două colegii de top ale oraşului... S-a întâmplat să aflăm mai târziu că de această dată – ceremonia organizată de elevii şi profesorii Colegiului „Andrei Mureşanu” a fost...

Umor negru involuntar într-o vitrină, în zona complexului Domus, mai precis. Bistriţenii sunt anunţaţi că mormintele neachitate mai mult de trei ani de la expirare vor fi vândute mai departe, altora...! Tot e mai ok, decât să te trezeşti cu o hârtie lipită pe poarta cimitirului, pe care să scrie „INVENTAR”...

S-a întâmplat chiar zilele trecute, în faţa hotelului „Coroana de Aur”, unde doi oameni de treabă lustruiau de zor la Floarea Transilvaniei – pe nedrept numită „floarea cabanos”, de cei mai răutăcioşi din fire, care nu vor să vadă frumuseţea şi perfecţiunea acolo unde ea există...

De două săptămâni încoace îl urmărim uluiţi cum povesteşte şi ne dezvăluie în fotografii tulburătoare o lume complet necunoscută bistriţenilor – situată de ceilalţi pe axa răului (alături de Iraq și Coreea de Nord), demonizată de presa internațională şi renumită pentru filmele premiate la marile festivaluri europene sau la Oscar...

Puţine zile ne despart de încă un moment crucial pentru istoria noastră interioară, iar pregătirile sunt în toi: se curăţă casele, se spală geamurile, iar Iisus ne vorbeşte de la balcon, amintindu-ne că trebuie să renaştem iar şi iar. Deci, ce facem, ne hotărâm şi noi odată...? Punem mâna pe telefon...?

A fost zărit zilele trecute, traversând regulamentar Zona Industrială. Ai fi zis că este un taxi ca atâtea alte zeci de taxiuri din oraş, dacă nu ţi-ar fi sărit în ochi mesajul lipit pe geam. Un mesaj de interes public (aproape naţional) care mărturisea – mai mult sau mai puţin subtil – despre disperarea la care a ajuns, inevitabil, şoferul...

O simplă plimbare sau un rond de dimineaţă pe străzile din Bistriţa ar fi suficient ca să risipească instantaneu orice posibilă frământare, grijă sau dilemă existenţială şi să scoată – în schimb – la iveală, acea figură a oraşului care îşi face apariţia o singură dată pe an...!

Copleşiţi de această duioasă realitate – că sute de femei au fost zărite ieri, pe străzile oraşului, cu braţele pline de flori, surâzânde şi îmbujorate – am încercat să dăm o raită prin piaţă, să povestim cu doamnele din intersecţii, vizibil interesate cum şi-au petrecut ele Ziua Internaţională a Femeii. Dar nu ne-a mers...

Fie postul cât de lung – cu o ieşire la iarbă verde şi un grătar sfârâind ameţitor în Schullerwald toţi suntem datori...! CE s-a întâmplat ieri în în pădurea de suflet a bistriţenilor:

„Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred...”, spunea Irina Nicolau, doctor în filologie-folclor, iar intersecţiile din Bistriţa nu o pot contrazice defel: sunt pline ochi de mărţişoare, cele mai multe „made in China”...

A fost eclipsă de lună azi noapte, la Bistriţa şi nu numai (prima din cele 4 ale acestui an), aşa că cei care au bântuit prin casă sau pe aiurea fără somn sau tihnă, au pe cine să dea vina! Cei care s-au complăcut până acum într-o buclă repetitivă, au acum șansa să se trezească şi să arunce o privire asupra Proclamaţiei ROMÂNIA 2017+:

Urmărim scena cu oarecare amuzament: un tătic iese pe uşă cu prichindelul de mână, traversează razant curtea grădiniţei spre capătul ei, ajunge într-un punct anume aproape de gardul care delimitează curtea grădiniţei de o clădire sediu de firmă, îl ridică pe copil, îl pasează cuiva peste gard şi apoi se înalţă şi el graţios şi sare...

Plutea un soi de nedefinită tristeţe, zilele trecute, printre oamenii din stradă care şi-au dat seama că înainte au fost mulţi, uniţi şi fericiţi, dar că treptat – devin tot mai singuri şi mai puţini. Plutea un fel de bănuială că tot demersul şi energia consumată în stradă ar putea să devină o simplă şi frumoasă amintire...

Peste 12.000 de oameni au protestat aproape cinci ore în faţa Guvernului, azi-noapte, la Bucureşti – dar şi în alte oraşe. La Cluj, în Piaţa Unirii s-au strâns 10.000 de persoane şi alte mii în întreaga ţară s-au arătat revoltaţi de felul în care Guvernul a adoptat pe ascuns cea mai controversată şi contestată dintre legile ultimilor ani...

Peste 5.000 de persoane au protestat la Cluj, în Piaţa Unirii, împotriva legii graţierii, alte câteva mii ieşind în stradă şi la Iaşi, Sibiu sau Timişoara, în timp ce în Bucureşti, aproape 30.000 de oameni au protestat faţă de Ordonanţa Graţierii. Un bistriţean s-a aflat aseară la doar câţiva metri de preşedintele Iohannis...