Trăim vremuri crunte, care necesită sisteme de protecţie pe măsură. A înţeles-o pe pielea lui şi bistriţeanul care a pornit-o peste dealuri şi văi, spre Colibiţa, unde avea probabil de transportat nişte lemne. Şi nu le-a transportat oricum. A pus pe cineva să le îmbrăţişeze strâns pe tot parcursul drumului...!
Să tot fi fost o frumoasă şi senină dimineaţă – precum cea de azi – când camioneta condusă cu mână sigură de un şofer priceput – a pornit-o la drum, hăăăt, pe Valea Bârgăului, spre Colibița.
Căci în zilele noastre, mai ales pe meleagurile noastre – mai toate drumurile duc spre Colibiţa.
Problema este că – deşi suntem atât de mulţi cei care pornim într-acolo – puţini cunosc măsurile de protecţie necesare unui asemenea drum. Iar printre cei puţini, din fericire, se numără şi şoferul din imagine, care, după ce şi-a încărcat camioneta cu lemnele necesare acolo sus, undeva – a aşezat deasupra lemnelor un uriaş urs de pluş...
Ca să le îmbrăţişeze strâns pe tot parcursul drumului, să le vegheze corespunzător, să spună o rugăciune ajutătoare de drum bun, să le cânte un cântecel, ceva...
Pentru că şi lemnele, cât or fi ele de lemne – nesimţitoare sau opace, cum eronat îşi imaginează unii – au nevoie de o vorbă bună...!
.jpg)
0728-237 215
