Este un spaţiu relativ îngust, amplasat – strategic? – foarte aproape de centrul oraşului – un loc plin de mistere, ocolit de bistriţenii cu scaun la cap, explorat pe furiş de copiii însetaţi de aventură, cunoscut de cei avizaţi, un spaţiu care a ajuns să-i bântuie pe unii în vise dulci, pline de promisiuni, sau în coşmaruri ameninţătoare în care fantomele colcăie printre cărămizi, iar proprietarii sunt entităţi de-a dreptul invizibile...

Este o dimensiune misterioasă, iar de departe – ai putea să juri că te afli în Matrix – în faţa unei uşi de lemn scorojit care se va deschide brusc spre nicăieri!

Ai putea să juri că sub privirile tale, fragmente din zidul străvechi al cetăţii vor prinde viaţă şi îţi vor vorbi într-o limbă necunoscută...

Plin de curaj – te agăţi de grilajul ferestrei care pârâie, gata să cedeze: vrei să vezi ce se află dincolo de ziduri, ce mistere te-ar putea izbi în faţă, ce stranii fiinţe te-ar putea acapara şi turti sub greutatea lor...

Dar – surpriză...! Înăuntru nu se zăresc decât grămezi întregi de alte cărămizi, lemne sfâşiate unele peste altele, buruieni care înghit totul în lipsa unor stăpâni care au abandonat demult orice speranţă.

Paranormalul nu se întâmplă cum ai vrea tu, când ai vrea tu... Pentru că nu eşti pregătit...! Pentru că sufletul tău pustiu nu ştie să întâmpine asemenea minuni, sufletul tău aşteaptă însetat Târgul Mare al Bistriţei...